Egoist

Ne învață ăștia la școală fel-de-fel de chestii. De la cum să vorbim și până la adunări și scăderi, tabelul lui Mendeleev și ce naiba e aia inerție.

Dar nu vrea nimeni să ne învețe să trăim.
Ne pun să învățăm pe de rost mii de chestii de care nu vom avea nevoie probabil niciodată în viață… dar nu vrea nimeni să ne pună să ne învățăm pe noi.
Cum să trăim. Cum să ne înțelegem. Cum să alegem lucrurile care ne construiesc viața.

Stai, dă-i un <play>, intră mai bine. Și piesa e bombă.

Ne învață că altruismul e mișto (și chiar cred că e).
Și ne învață că egoismul e nașpa.
Doar că atunci când ne explică egoismul… nu e nimeni atent.
Care e definiția, știi?

EGOÍSM s. n. Atitudine de exagerată preocupare pentru interesele personale și de nesocotire a intereselor altora. – Din fr. égoïsme.

Exagerată. Acolo e cheia. Și acolo e problema.

Pentru că atunci când ni se explică faptul că egoismul este rău… nu pierde nimeni timp să ne explice că egoismul apare doar atunci când interesul personal este exagerat.

E normal să ai grijă de tine.
E perfect normal să te respecți, să te îngrijești de tine, să te cunoști și să ai grijă să primești ce ai nevoie.
E perfect normal să te preocupe ce ți se întâmplă.
Este neapărat necesar să ai grijă de tine, să nu lași pe nimeni șă te abuzeze, să nu permiți ca interesele tale să fie călcate în picioare.

E vorba de un echilibru. Și nicicând echilibrul ăsta nu se va destabiliza dacă nu vei exagera.

Și mai e ceva… dacă n-ai grijă de tine nu vei putea avea grijă nici de alții.
Dacă tu ești la pământ, făcut bucăți, nu te vei putea ridica pentru a proteja pe altcineva, pentru a ridica, pentru a-i da aripi altcuiva.

Ai curaj să ai grijă de tine. Protejează-te, îngrijește-te, nu te lăsa călcat în picioare.
Si dacă cineva te acuză de egoism… dă-i cu definiția în cap.

Pentru că nu e nimic exagerat în a avea grijă de tine.

Ești singurul responsabil direct pentru fericirea ta.