Dă-i un [play] și citește…
Azi am avut o întânire cu câteva fete mișto, apoi am reușit să mă rup de program și să mă văd cu unul dintre prietenii cu care nu m-am mai privit în ochi de ceva vreme.
Nu ne-am certat, nu ne-am schimbat cartierele… doar că el s-a însurat.
S-au cunoscut acum vreo doi ani la muncă și s-au plăcut, apoi au început să iasă.
El e un băiat simplu, de la mine din Berceni, dar care s-a ținut de școală. Și-a făcut o carieră frumoasă prin finanțe și bănci, și-a văzut de treabă și și-a plătit creditul la casă, acum termină un al doilea master, merge zilnic la sală… e genul de băiat bun, mai bun decât m-a văzut pe mine vreodată soacră-mea. Sau nefasta…
Ea e o fată care este văzută ca fiind frumoasă. Înaltă și subțire, șatenă, cu un zâmbet de actriță de Hollywood… am înțeles cum de i-a sucit capul omului nostru.
Totuși, mi s-a părut cam prețioasă. Dar e treaba lor, nu a mea, am tăcut.
Ea ținea la el. El… îndrăgostit până peste urechi.
Din start l-am luat la mișto, ea e genul de femeie care știe ce vrea. Și care știe să ceară. Și care știe să spună ce nu-i place. Așa că el n-a avut încotro și a făcut ca ea.
Ea a considerat că el pierde prea mult timp cu prietenii, și că merită mai multă atenție din partea lui. El i-a dat dreptate, a petrecut mai mult timp cu ea.
Ea a considerat că faptul că sunt colegi de muncă îi afectează ei cariera. Atunci el și-a căutat și a găsit un loc de muncă la altă bancă, ca să nu-i pună ei cariera în pericol.
Ea a considerat că el stă prea mult la sală, așa că el a tăiat mersul la sală și se antrena acasă.
Ea a considerat multe alte lucruri. Lucruri pe care el le-a îndeplinit… pentru că o iubea, pentru că el considera că ea merită.
Totuși, la ea se vedea nemulțumirea. Nu o spunea fățiș dar i-o vedeai în ochi,
Îmi povestește omul că la un moment dat a auzit-o vorbind cu mama ei și-i spunea că ea merită mai mult.
Într-un târziu, după un an de căsnicie, ea i-a reproșat că simte că stă pe loc. Că simte că nu evoluează. Că se simte neglijată și… că nu simte că este iubită îndeajuns de mult.
I-a zis lui, de la obraz, că și-a dat seama că merită mai mult.
Univers răsturnat, mațe strânse, lumea dată peste cap.
Și-atunci al nostru a făcut ceva la care nu se aștepta nimeni… a lăsat-o să se ducă să-și găsească ce merită, a lăsat-o se meargă să caute… mai multul.
A durat trei săptămâni până când ea s-a întors la el spunând că… era bine – totuși – cum erau, că e păcat să dea cu piciorul la ce aveau ei, că parcă a ajuns și ea să creadă că sunt OK împreună.
Sunt OK împreună. Asta i-a zis. Mă zgârie pe mine pe urechi acum, când o repet eu, dar nu vreau să știu cum l-o fi zgâriat pe el. Pe suflet.
Discuția ce a urmat a fost simplă. Seacă. Eficientă.
– Ai zis că meriți mai mult. Ai găsit?
– Nu, dar…
– Stai puțin… deci, ai zis că meriți mai mult. Ai găsit?
– Păi… nu.
– Aham. Atunci poate meriți mai puțin.
Și gata.
Tâlcul poveștii?
N-are, e doar un crâmpei de viață…
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.