Ea e gravidă. El s-a îndepărtat de ea. Ea… ar avea nevoie de un sfat. Nu prea știu ce să-i spun…

Am primit mailul ăsta. Și nu prea știu ce să răspund.

Am ceva ani, ceva experiență, dar… nu știu cum să interpretez decizia omului.

Dacă ai un sfat care să ajute… te rog s-o faci într-un comentariu.

Dar fără miștouri și glumițe proaste, nu-i loc.

Am cu puțin peste 33 de ani, sunt însărcinată in 4 luni, iar partenerul meu sustine ca nu mai poate avea relatii intime cu mine.

Cum fac sa accept asta, cand eu aveam nevoie chiar mai mult sa ma simt dorită? Cand ma macină sentimentul de vina ca ma gândesc mai mult la faptul ca n-o sa mai pot fi femeie pentru ca sunt mama…

Nu am nimic altceva sa-i reprosez acestui om, de aceea vreau sa înțeleg pentru ca ma doare lipsa apropierii fizice si ma voi purta in consecință.
Am încercat sa nu ma lungesc si sa fiu coerenta.

Poate-mi găsești tu un răspuns.

Mulțumesc

Pe aceeași temă

Comentarii

Lasă un comentariu la acest articol...
  • Catalin Zălog
    publicitate

    Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

  • Elena V
    • 08.03.2017

    E foarte greu sa-ti dai cu parerea intr-o asemenea situatie… tu esti mai sensibila acum, sa nu te pripesti si sa-ti faci ganduri negre, n-ai nevoie de ele. Poate partenerul tau simte o teama, poate crede ca va face rau tie si/sau minunii ce creste in burtica ta…sau poate ii ia mai mult timp sa se obisnuiasca cu aceste schimbari. Sfatul meu, de viitoare mamica pentru a 3-a oara, este sa comunicati… Sarcina usoara si nastere si mai usoara .

    răspunde-i
  • Gicu
    • 07.03.2017

    Nu o lua ca pe o pacoste, ci ca pe o bucurie. Dupa ce vei avea un copil, nu vei mai avea nevoie de sot :))

    răspunde-i
  • ionnis
    • 06.03.2017

    daca partenerul sustine ca nu mai poate avea relatii intime cu tine, atunci are relatii intime cu altcineva, ceea ce iti recomand si tie 😉 doar nu o sa stai 6 luni cu bicicleta in camera fara sa o incaleci :))

    răspunde-i
  • Claudia
    • 04.03.2017

    Parerea mea este ca ar trebui discutata aceasta problema, chiar daca ti se pare un pic incomod, vezi ce il face pe el sa ia decizia asta. Dar sunt convinsa ca e vorba de o teama si nimic mai mult. Daca discutati sigur o sa fie in regula.

    răspunde-i
  • Tony
    • 03.03.2017

    Poate ii e doar teama sa nu afecteze copilul. Ia sa mergeti impreuna la urmatorul control si sa intrebi dr de fata cu el (dar il pui in garda in prealabil).

    răspunde-i
  • costin
    • 03.03.2017

    Salut! Ca barbat, daca nu esti ultimul denaturat iar copilul vine ca…s-a intamplat…ai tot siul de ganduri. Femeia este, intr-adevar, pe primul pland. Dar si tie, ca viitor tatic, iti trec tot soiul de ganduri prin minte. De la „cum o sa fie” pana la „cum e acum ea”, „cum e acum bebe” si invariabil…da…te intrebi daca nu cumva ii poti face rau copilului…in principiu…mai greu… dar trebuie sa te faca cineva sa intelegi acest lucru. Si cel mai bine, parerea mea de om deja trecut prin asta, cred ca discutiile in cuplu ajuta. Inclusiv gasirea unor pozitii in pat care sa ii relaxeze pe amandoi. Nu doar in privinta sexului, ci si psihic. Oricata iubire ar fi intre ei, daca nu gasesc un echilibru intre sex/psihic/hormoni/stare….e dificil…
    Cat despre mamica…femeie….sarcina te face mai frumoasa…chiar mai sexy….de acord…te….maresti…dar maritul asta aduce avantaje…sani…forme…

    Bafta!

    răspunde-i
  • Damaris
    • 03.03.2017

    Trebuie să discute cu el deschis, eu sunt însărcinată în 6 luni,în tot acest timp m-am interesat în permanentă ce se întâmplă cu corpul și copilul meu…și am discutat cu soțul meu,i-am explicat fiecare etapă prin care am trecut și trec! Comunicarea e foarte importantă…plus că uneori o mângâiere și o îmbrățișare te apropie mai mult decât sexul! Comunicarea e cheia într-o relație…

    răspunde-i
  • Anna
    • 03.03.2017

    La fel s a intamplat si la mine in timpul sarcinii, tot de pe la 4 luni… Nu vreau sa te sperii, poate nu e si cazul tau, insa la mine, de atunci, s a schimbat drastic situatia… De la o relatie de cuplu in care el nu prea accepta vreun refuz al meu, intr o relatie in care ma vede doar mama copilului lui, responsabila de copil, nu destul de bună ca mamă sau femeie in casă… Parcă traiesc cu alt om! Suntem ca doi straini ce impartim un copil si o casa! El a pus aceasta bariera, sunt aproape 4 ani in care numar pe degete de cate ori am avut contact sexual… Mai grav e ca lui i se pare normal! Suntem pe punctul de a divorta!

    Faceti consiliere de cuplu inca de pe acum ca sa nu ajungi ca mine!

    răspunde-i
  • Vlad
    • 03.03.2017

    Conteaza foarte mult psihicul amandurora. In timpul sarcinii, sotiei mele i-a crescut foarte mult libidoul, ceea ce, alaturat cu faptul ca nu mai trebuia sa folosim prezervativ, a fost un mare plus si pentru mine. Fara lipsa de modestie, am avut saptamani in care in fiecare noapte se trezea si se urca pe mine.
    Nu mi-am facut niciodata probleme ca fac rau copilului. Un pic de documentare, mai ales despre dimensiuni, te linisteste repede. N-are aproape nimeni o anaconda in pantaloni sa ajunga pana la copil. Ce e mai important este ca unele femei chiar au nevoie de testosteronul din lichidul seminal pentru a le fi mai usor in sarcina, iar a o priva de asa ceva este destul de rau.
    Per total, daca partenerul este stresat, niste comunicare poate sa ajute. Acolo unde exista dragoste, exista si intelegere. Nu vreau sa zic sa o faca fortat, dar chiar si in viata de zi cu zi nu te nimeresti tot timpul cu libidoul partenerului. Uneori o faci pentru partener, alteori o face el/ea pentru tine, iar in unele ocazii sunteti amandoi porniti si atunci sunt partidele cele mai bune

    răspunde-i
  • Coach
    • 03.03.2017

    In primul rand a fi mama nu inlocuieste a fi femeie, ci completeaza.
    In al doilea rand, schimbarile hormonale din perioada sarcinii amplifica trairile mamei, inclusiv ingrijorarile. Si e normal, pentru ca o pregateste pe mama sa fie pe atat de alerta si de ingrijorata pe cat vor fi nevoile bebelusului, pentru care mama va fi universul (mai ales in primele luni).
    Si da, tot schimbarile hormonale, implica si cresterea dorintei de apropiere fizica (relatii intime si/sau afectiune).
    Ceea ce poate ajuta sunt comunicarea cu partenerul, documentarea in ce priveste anatomia, evolutia bebelusilor etc si participarea la cursuri (despre sarcina, nastere etc.)
    In plus exista studii care sustin ca relatiile intime dintre parinti in timpul sarcinii au o contributie pozitiva asupra dezvoltarii bebelusii, tocmai datorita hormonilor „de fericire”.
    Si evident, terapia de cuplu ar fi un bun mod de facilitare al comunicarii si intelegerii sursei problemei.
    Oricum, chiar daca nu se rezolva curand, schimbarea e singura certitudine…asa ca va trece si aceasta perioada.

    răspunde-i
Copyright © 2007 - 2024 Cabral.ro