Acum este 19:07. Mă pregătesc pentru show-ul din seara asta. Ultimul din seria asta.
Dă-i [play] și citește…
E gata. 21 de zile de emisie, 36 de zile departe de casă.
Multe ore lipsă de somn, mult efort, filmări peste filmări, două ore de direct pe zi… totul pentru un show la care ai noștri s-au uitat.
Nu zic că-i bun, nu zic că-i rău.
Nu-i vorba de mândrie, de laudă, de comparații cu alții sau de îndreptat spatele după ce dai roată cu ochii pe audiențe.
E vorba de efortul susținut, neîntrerupt, fără pauză, fără respiro, alături de o echipă dedicată.
O echipă care a tras 24 de ore din 24, bântuiți toți de gripe, febre și fel-de-fel de complicații date de viața pe un continent străin.
O echipă căreia-i mulțumesc pentru tot.
Pentru toată grija primită, pentru tot răsfățul, pentru toată înțelegerea, pentru atenția, dedicația și felul de a rezolva totul cu zâmbetul pe buze.
I-am învățat pe africani românește, le-am arătat cum se fac sarmalele, ciorba, grătarele, cum se dansează o bătută și-o horă…
I-am uimit pe toți cu gălăgia pe care reușim s-o facem la orice oră din zi și din noapte, le-am dat fatality când le-am arătat cât de intens ne iubim și cât de intens ne certăm.
Și, mai presus de toate, le-am arătat că știm să ne facem meseria cel puțin la fel de bine ca ei.
Ba, iertată-mi fie trufia, ba chiar știm meserie mai bine decât mulți dintre ei.
Și dacă eu am fost măcar o dată simpatic/bun/spectaculos/tare/mișto… asta s-a datorat, cu siguranță, echipei mele.
Și mai am să-i mulțumesc cuiva.
Lui Mihai.
Îl știam pe om. Avem mulți prieteni comuni, ne-am intersectat de multe ori.
Dar de data asta am trăit ca soț și soție pentru 36 de zile. Nas în nas, zi de zi, oră de oră.
Cu Bobonete am filmat împreună, am mâncat împreună, am dormit (aproape) împreună, ba ne-am și distrat – alea câteva minute – împreună.
Și am cunoscut un om incredibil de frumos, de vesel, de deschis, de corect, de puternic, incredibil de mișto.
Am câștigat, dragii mei, un prieten. Un prieten frumos pe care știu că mă pot baza. Și care știe, știe sigur, că se poate baza pe mine.
Și asta mă face, pe cuvânt, tare fericit.
O să mai scriu despre el cel puțin o dată. Vreau să explic cum poate o relație de genul ăsta să ajungă plină de muci și bale dacă toate lucrurile – și sunt multe – nu se aliniază. De data asta s-au aliniat frumos. Și mă bucur tare.
Scriu cuvintele astea înainte de show.
Pentru că știu că în timpul show-ului nu ma voi putea gândi decât la direct, iar după show… ei bine, o să mă termine emoțiile și nu voi fi în stare să bâgui foarte multe.
Vă mulțumesc vouă, celor care ne-ați urmărit, pentru că ați făcut-o.
Vă mulțumesc vouă, celor care ne-ați lăudat, pentru că ați făcut-o.
Vă mulțumesc vouă, celor care ne-ați criticat, pentru că unele dintre critici ne-au ajutat în a deveni mai buni.
Mulțumesc frumos! Să aveți o seară de duminică superbă!
Și să ne revedem acasă cu bine!
Doamne, ce dor mi-e de casă!
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.