Am scris un post luuung cât o zi de post despre cele două ”campanii” despre care zic în titlu.
Cu argumente, cu paralele, cu exemple… dar apoi mi-am dat seama că n-am nevoie de circul ăla pe blog.
Așa că mă rezum la a observa ceea ce se aude tare și distinct prin târg…
Dumnezeu iubește lemnul. Și oamenii negay.
—————-
Același edit, puțin mai later…
Ce păcat că nu știm să dezbatem civilizat un subiect! Ce păcat!
Măcar așa, chiar dacă nu ne puneam de acord unii cu ceilalți, măcar știam de ce și cum gândește celălalt.
Dar așa… doar urlete și morți luați în penis.
Ne comportăm ca două galerii de fotbal care nu-și doresc altceva decât să ajungă să se bată.
Doar că băieții ăia merg acasă și beau o bere după meci, până duminica viitoare sunt oameni normali cei mai mulți dintre ei.
Noi, în schimb… rămânem pe stadion, că avem chestii de urlat și rude decedate de penetrat.
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.