Drumul spre casă devine câteodată singura variantă care îți poate reda speranța. Atunci când toate-s pe dos, când nimic nu merge, când până și aerul te apasă pe piept de te sufocă… doar drumul spre casă îți poate da putere.
De data asta m-am jucat și la editare puțin… așa-i mai aproape imaginea de ce simțeam eu atunci, cu o zi înainte să plec spre casă.
…E genul de fotografie care ma determina sa-mi fac bagajul si sa fug acasa! :(….
cabral chiar asa rau a fost in africa? totusi nu te vad ca o persoana care sa nu ii placa provocarile! greu cred ca a fost – dar si urat?!?
buna dim !
este o poza …. care m-a lasat fara cuvinte…..
(doar asa se spune: ” o poza face cat 1000 de cuvinte”)
sunt prima sau a doua oara pe pagina ta…. am nimerit…mi-a trimit cineva „chestia” cu fata din autobuz…ceva „nu s-a potrivit si „mi-a lasat un gust amar”….dar nu de asta sunt aici acum…
orice as spune simt ca e nepotrivit …fata de „maretia” sau „ideea” sau „feeling”-ul acestei poze ….
nu ma impresioneaza ca ” e miscata” etc etc….
eu zic doar atat:ESTE IMPRESIONANTA !
doar ca as fi vrut sa stiu „istoria” acestei poze: locul, data….ai povestit un pic „contextul”…
De aceea de cele mai multe ori o fotografie, fie ea miscata sau nu, poate sa arate mult mai mult decat o fac cuvintele. Poza o admir, starea de atunci nu.
Daca imaginea reprezinta ceea ce simteai atunci inseamna ca nu prea vroiai sa mergi acasa 🙂 Adica imaginea lasa de inteles ca drumul e mohorât.
In realitate stiu ca abia asteptai sa ajungi acasa…
Ai mai face o calatorie de genul asta curand?
Locul era mohorât, voiam la mine acasă! 🙂
Nu, genul ăsta de călătorie nu e în plan curând. Deloc.
1/2000 si totusi miscata, va grabeati nu gluma spre casa 🙂
Să știi că da! :)))
Acest web site folosește cookie-uri pentru a furniza serviciile și pentru a analiza traficul, detalii.
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.