Drum bun, Andrei!

Repet a imbecil, ciclic, că n-avem timp. Uneori simt și eu că insist prea tare, inclusiv cu prietenii apropiați…

Dar chiar și așa sunt momente când certitudinea asta mă ia prin surprindere.

Aud că Andrei a plecat.

Andrei. Un băiat pe care nu l-au înțeles mulți.

Mi-aduc aminte acum mulți ani, cred că avea fiică-mea câteva luni… l-am găsit în mașină în parcarea unui supermarket, n-avea chef să-i sară toată lumea în cap și își aștepta soția acolo.

Avea un PT Cruiser care-mi plăcea de muream…

Ne-am tot văzut de-a lungul anilor, ba prin Pro, ba prin Pro Fm, ne amuzam de fiecare dată cât de gălăgioși puteam fi împreună.

Îl auzeam vorbind la radio. Și oricât de acru, dur, ciufut, suficient, acid și ironic ar fi fost… tot te prindeai că e genul de om căruia îi pasă.

Andrei Gheorghe. Personajul.

Îl urmăream în „Lanțul slăbiciunilor” și eram amuzat de cât de bine-și juca rolul. Că asta era, un rol. Pe care și-l asuma pe persoană fizică, incluzând în asumarea asta și flegmele aferente.

Pentru că nu puteai fi atât de ciufut la televizor fără ca ai noștri să te înjure vârtos. Că nu era treaba lor să se gândească la format și la ce presupune el.

De altfel aia a fost și perioada care l-a cristalizat pe Andrei în memoria multora, astfel încât – atunci când el a greșit – s-a trezit judecat de ei cu aceeași asprime pe care a avut-o personajul Andrei Gheorghe de-a lungul timpului.

Cu capul înainte. Cu durere-n cot.

Andrei se arunca cu capul înainte. În emisiunea când am făcut poza asta era vorba de junglă. S-a îmbrăcat în gorilă și-am râs ca imbecilii câteva ore, în timp ce el făcea ca toate necuratele.

Pentru că asta făcea Andrei… se arunca cu capul înainte, asumându-și totul și toate. Era all in.

Andrei. Un băiat pe care l-au urmărit mulți. Și l-au ascultat foarte mulți. Dar un om pe care nu l-au înțeles decât câțiva, probabil.

Asta a cam fost.

Un alt drum care s-a încheiat. El – cu bucuriile lui, cu fericirile lui, cu reușitele lui… cu supărările, greșelile și eșecurile lui – a ajuns și el la capătul lumii, așa cum o cunoaștem noi.

Drum bun mai departe, Andrei Gheorghe!

Pe aceeași temă

Comentarii

Lasă un comentariu la acest articol...
  • Catalin Zălog
    publicitate

    Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

  • Liviu
    • 21.03.2018

    Undeva, candva, prin Univers, ne contopim cu totii, la un moment dat, intr-un vortex, formand o noua planeta, hranind aparitia unui nou tip de viata.. undeva, candva.. nimic nu dispare, totul se transforma. e clar, nu ne descompunem, ci ne transformam in ceva util altundeva, la momentul oportun..

    Intotdeauna am spus ca vreau sa sfarsesc imprastiat pe plaja, sa fiu martor an de an la buci si tate de romance tepene.. voi fi particule de nisip, voi umbla pe unde altii nici nu pot ajunge..

    Andrei Gheorghe, rusul nostru de la Constanta, te vom iubi mereu!

    Salutari, de la un constantean

    răspunde-i
  • […] S-au scris si spus multe despre Andrei Gheorghe, de catre oameni care l-au cunoscut mai bine sau nu, unii i-au adus omagii, altii au povestit pur si simplu despre el. Din tot ce am citit zielele acestea raman la articolul sincer al lui Cabral. […]

    răspunde-i
  • Dani
    • 20.03.2018

    Imi aduc aminte de adolescenta petrecuta impreuna cu fratele meu ascultand 13-14 cu Andrei Gheorghe…

    răspunde-i
  • Woyciechowski Stanislav Adrian
    • 20.03.2018

    Cei buni și cu inimă mor mai mereu devreme.De ce?…E o întrebare la care am vrut mereu răspuns.Nu îl am și nici nu cred că îl voi avea cât mai trăiesc…Andrei Gheorghe…un om pe care am ratat(pe lângă atâtea altele…)să îl fi cunoscut personal…Un rebel.Specie neprotejată de lege și cât se poate de”pe cale de dispariție”…Sunt din mult evidențiata(aproape până la demonetizare…)”generație pierdută”…de asemeni un rebel și un singuratic.Este o poveste lungă,dar nu acum și aici este locul și momentul.Nu eu contez.Contează el,Andrei…Îi ascultam,vedeam emisiunile…erau momentele astrale ale unei existențe pline de conflicte și contradicții.Dacă aș crede in vreo ființă supranaturală cara ne urmărește,cântărește și,eventual,protejează,aș scrie obișnuitul și ritualul”Dumnezeu să îl aibă în paza sa!!!”Dar sunt un ateu declarat,consecvent și neînduplecat.Mi-am asumat demult asta.Așadar…adio,Andrei!!!…Îți !mulțumesc din inimă că ai existat!!!…Cu siguranță am avut împreună incomparabilul(scuze pt.trufie…)nostru suflet slav.Poate,cândva,voi apuca să ajung la mormântul tău și să îți pun o floare…Deocamdată,tot ce îți pot oferi sunt doar lacrimile mele.Cabral,noi ne cunoaștem…sau cel puțin,eu te cunosc.Erai tare mic pe atunci,când mă antrenam cu părinții tai,în curtea aia veche și mă încăieram mereu,amarnic,cu un alt slav încăpățânat și bătăios,pe nume Gleb.

    răspunde-i
  • Bogdan
    • 20.03.2018

    „Un alt drum care s-a încheiat. El – cu bucuriile lui, cu fericirile lui, cu reușitele lui… cu supărările, greșelile și eșecurile lui – a ajuns și el la capătul lumii, așa cum o cunoaștem noi.
    Drum bun mai departe, Andrei Gheorghe!”

    Citind ce ai scris, mi-am adus aminte de un foarte bun prieten (care semana foarte mult cu Andrei Gheorghe si la infatisare dar mai ales la felul de a fi) care a murit acum cativa ani intr-un accident si cu doar o zi inainte, spunea ca important este ce lasam in urma, ceva care sa demonstreze ca nu am trait degeaba.
    Andrei Gheorghe a lasat ceva in urma. Drum bun, Andrei Gheorghe fiindca sfarsitul nu-i aici!

    răspunde-i
  • HDcao
    • 20.03.2018

    Dumnezeu sa-l ierte !

    răspunde-i
  • Violeta Elena
    • 20.03.2018

    Mie inca nu imi vine sa cred. Am suferit un șoc! Imi plăcea omul acesta! Imi plăcea tot ce făcea! Imi plăcea acuitatea lui si felul in care isi asuma totul! Vorbim la trecut… Drum bun Andrei Gheorghe

    răspunde-i
  • Cristi
    • 20.03.2018

    Cu multi ani in urma stateam cu chirie undeva unde nu exista televizor. Aveam doar un radiocasetofon. In acel an mi-am facut cei mai dragi prieteni virtuali: Andi, Razvan, George, Marius si bineinteles Andrei, care mi au ramas in suflet pana azi. Drum bun Andrei Gheorghe!

    răspunde-i
  • andreeaw
    • 20.03.2018

    am fost șocată aseară când am văzut postarea lui Bogdan Nicolscu. Încă nu pot să cred că Gheorghe nu mai este printre noi. Așa mult îmi plăceau emisiunile lui!

    răspunde-i
  • Deh…. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

    răspunde-i
  • Loading...