Drogul te omoara sigur. Si esti singur.

[da PLAY si citeste]


Un mesaj, aproape anonim, postat ca si comentariu pe pagina Antidrog a blogului. Daca mai era nevoie de inca un crampei al unei vieti prabusite, daca mai era nevoie de inca o dovada a singuratatii decojite de carne pe care ti-o ofera drogul… iat-o:

Nu vreau sa va rapesc f mult timp, dar asta noapte am vazut cea mai teribila criza a unui toxicoman (se injecteaza,cred ca cu heroina).

Este un vecin de-al meu, are undeva in jur de 30 de ani, cred ca este toxicoman de vreo 7-8 ani, o stim cu totii, noi vecini si parintii lui de asemenea.

Pe la ora 12 noaptea am auzit un tipat, era pe scara, am zis ca mi se pare, apoi tipetele au continuat afara in fata blocului. Am mers la fereastra si am constatat ca era vecinul meu de care spuneam, era imbracat doar in jeans, cu bustul gol si in ciorapi, alerga pe mijlocul strazii si tipa ca “nu mai poate”.

Mama lui era si ea dupa el in fata blocului cu o jacheta in mana, strigandu-l si incercand sa il prinda sa ii puna jacheta pe el… Nu a reusit decat dupa vreo 5 minute.

Mi s-a rupt sufletul de el, fiindca il stiu de cand eram copii si parea pe vremea aceea un om bun ,mama lui o femeie undeva la 50 de ani.

Sa va povestesc in continuare… la un moment dat mama lui a reusit sa il imbrace dar el a plecat undeva in nopte, mama lui a ramas cateva momente pe banca din fata blocului, cu fata in palme.

A urcat in casa si a revenit dupa cateva minute cu o geanta, cu o punga in mana si vorbind la telefon, a mers cativa pasi undeva in stanga… era disperata, apoi s-a intors catre dreapta, a mai ramas un pic in fata blocului si apoi a mers catre dreapta, directia in care pornise si fiul ei cu vreo 10 minute in urma.

Si stiti ce mi s-a parut cel mai greu? Ca nimeni nu a coborat sau a iesit din casa sa ii ajute, sunt sigura ca poate daca ar fi fost un om bolnav sau cu o problema de alta natura ar fi incercat cineva sa ii ajute… dar pentru toata lumea el este doar un toxicoman, pe care toti il judecam ca atare.


Un mesaj simplu si trist. Mesaj neincarcat cu ura sau dispret, asa cum – probabil – te-ai asteptat, asa cum ne-am obisnuit sa vedem. Un mesaj cu un sunet scurt, asa cum pocneste si pielea cand intra acul in ea…

Tu ce zici?

Pe aceeași temă

Comentarii

Lasă un comentariu la acest articol...
  • Catalin Zălog
    publicitate

    Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

  • CRISTINA
    • 14.09.2017

    La fel ca povestea claudiei pot spune ca am o poveste similara numai ca la mine prietenul meu e dependent de aproximativ 6 ani ,eu cand l-am cunoscut nu am stiut nimic nu eram din acelas oras si nu ne vedeam atat de des sa imi dau seama insa si prin telefon am inteles ca ceva nu e inregule cu el, am incercat sa il inteleg si sa scot cat mai multe de la el sa comunic cu el sa ii vb frumos dar el era cu toane uneori nu il mai recunosteam. presat de mn mi-a recunoscut ca se drogheaza cu etnobotanice
    sincera sa fiu nici nu stiam prea bine ce inseamna decat ce auzisem pe la televizor la stiri, am inceput sa caut pe internet sa ma documentez si ce am aflat despre droguri ma ingrozit total.Mi-am propus sa il ajut pentru ca il iubeam si vroiam sa il salvez stiam ca e baiat bun iubaret si foarte atent si se comporta urat si foarte indiferent cand consuma abea atunci am inteles ca nu e el vinovat pt comportamentul acela , pt cel prieteni erau mai importanti in acel moment. Intre timp am reusit sa vb si cu mama lui care nici ea nu stia nimic banuia ceva dar ea se gandea ca e beat .Am reusit sa ajung la el de craciun si am sperat ca iubirea mea il va salva dar iesind si eu cu el in anturajul lui cu gandul de a afla cat mai multe despre obicieiurile lui si locurile pe unde le fregventa am inceput sa trag si eu un fum doua ca mai mult nu ma lasa el ca zicea ca imi face rau, mi-am dorit enorm sa il pot intelege si ce simte cand fumeaza dar de la un fum doua nu simteam nimic doar ceva ceata in fata ochilor si aveam chef de scandal ma credeam cea mai puternica.Intr-o alta seara i-am dat bani iubitului meu sa luam foita si sa procure el drogul si sa mergem amandoi undeva sa fumoam fara prieteni, bune inteles ca el nu a zis nu a facut ca mine ma lasat la un colt de strada si mi-a zis sa il astept am asteptat cam o ora el nu mai venea asa ca m-am decis sa ma ascund sa il sperii ptca eu eram noua in oras si nu stiam prea bn, bine inteles ca ma sunat de cateva ori si apoi i-am raspuns si ne-am intalnit dinou,el era deja fumat il cunosteam deja am mers apoi in scara unui bloc era deja seara se intunecase afara era frig, el a facut un cui si am inceput sa fumam amndoi el a zis sa nu fumez mai mult de 3 fumuri iar eu nu am ascultat am tres cam jumatate din cui si apio a inceput sa imi tremure genunchii dar nu am bagat de seama finca noi doi stateam si ne sarutam ca si cand eram acasa nu intr-o scare de bloc,totul bn si frumos pana cand a sunat telefonul iubitului meu, era tatal sau care il suna sa il intrebe cf unde este si cand venim acasa, din clipa aia am inceput sa realizez ca nu am facut bine ceea ce facusem si cred eu ca mi-am luat panica eram intr-o state pe care nu o pot explica in cuvinte cand simteam eu ca imi mai revin il rugam sa mergem acasa si cand draq trece efectul la prostiile astea ,ma speriasem asa de tare ca am crezut ca asa o sa raman toata viata cu greu mi-am revenit usor usor am ajuns si la el acasa si m-am jurat ca nu mai pun tigara in gura de nici un fel , a doaua zi am plecat acasa si aveam numai cosmaruri noaptea…. mi-am revenit cu timpul dar nu am uitat nici acum noaptea aceia el inca consuma si cred ca e mai grav acum ca a inceput sa fure din casa bani de la maicasa si multe altele , inca il iubesc dar am realizat ca el nu o sa isi mai revina niciodata daca el nu vrea sa renunte eu si maicasa am incercat sa ii fim alaturi si sa il ajutam dar daca el nu vrea degeba ,am decis sa il blochez peste tot pt a putea reusi sa uit de el e greu dar nu imposibil… DORINTA MEA CEA MAI MARE A FOST SA IL AJUT SI MA DOARE CA NU AM PUTUT ,IMI PARE RAU CA IN TARA ASTA NU EXISTA SPECIALISTI IN ACEST DOMENIU NIMENI NU SE BAGA SI NIMENI NU TE AJUTA CU NIMIC IN TARA ASTA CORUPTA 🙁

    răspunde-i
  • Ion
    • 19.08.2015

    trist exemplul 🙁

    răspunde-i
  • cllaudia
    • 08.04.2011

    sunt dependenta de droguri de aproape un an,am o situatie financiara care imi permite sa-mi satisfac toate nevoile ,in ultimul timp o pers draga mie m-a pus sa aleg intre droguri si ea,teoretic am ales persoana dar practic am ales drogurile,a incercat sa ma ajute intr-un fel a reusit,a reusit sa ma faca sa vad realitatea din jurul meu,sa vad raul care il fac zi de zi atat mie cat si pers din jurul meu,ime este rusine ,scarba de mine insumi,vreau sa fiu iarasi cum eram inainte,o pers mereu vesela,responsabila,iubitoare,am multe pers in jurul meu in care am incredere absoluta ca imi vor fi alaturi,am decis ca peste doua zile sa-i unui prieten fff bun ceea ce se intampla cu mine,vreau sa ma ajute sa ies din mocirla in care m-am afundat,daca nu reusesc o sa-mi anunt familia,sant casat am doi copii minunati,sper sa reusesc,daca nu pt mine atunci pt copii mei,a inceput totil ca o joaca iar joaca sa transformat in cosmar,e groaznic.e dureros pt cei din jurul meu

    răspunde-i
  • Alex
    • 17.01.2011

    Nu cred ca cineva poate intelege cu adevarat drama unui toxicoman numai daca si el a trecut prin asa ceva , eu am 24 de ani ma numesc Alan,sunt din Bucuresti si am fost toxicoman. Poate parea greu de crezut dar am reusit sa trec peste ,pana la varta de 21 de ani aveam o viata indreptate catre succes si multe planuri realizabile doar ca la un momendat ,din curioyitate si incurajat de un prieten am incercat heroina…gandinduma ca de 2/3 ori nu se pune…dar sa pus 🙁 2 ani jumate mam injectat la siringa..distrusesem si pierdusem tot in viata,incrdere prieteni,familie nu mai vb de bani.eram complet distrus traiam doar pt ma droga ,vandusem tot ce aveam,ajusesem complet la capatul drumului,dar intro zii…mam gandit ce fac cu viata mea ce se va alege de mine?aleg sa fiu toxicoman restu vietei?dc sa nu ma pot bucura de viata fara sa fiu depndent de ceva care imi manca si bani si tot ce e drag…am trecut prin f multe si ca toxicoman a trebuit sa trag totul singur,la 7 ma trezeam dim,deja imi era rau..pana la 10 trebuia sa am bani de marfa…dupaia pana seara iar trebuia…era totu un calvar daca nu trageam …era f greu…dar am avut puterea da ma incrdepta din acest calvar..am avut puterea de a alege viata …am zis sa ma duc la spital…nimeni nu a vrut sa ma ajute,am decis sa ma duc singur,5 zile mam dus la rand in fata spitalului cu dureri rauri…si terminat,dar am zis k nu plec de acolo pana nu ma interneaza…in sf mau internat ..am stat 2 saptamni acolo,dupa ce am iesit,am aprope 1 an de cand nu mam mai atins de droguri..am mai fumat un joint..nu zic nu..dar multumesc lui dumnezeu ca mam lasat de heroina,viata mea sa stabilizat,momentan muncesc in austria unde am un job f bun si sunt foarte multumit..sper sa nu mai gresesc

    răspunde-i
  • Carola
    • 14.01.2011

    Servus Cabral!
    Felicitari pt Omul care esti.
    Eu sunt casatorita de peste 7 ani. Sotul meu e dependent de hash. Sa-i fereasca Dumnezeu pana si pe dusmanii mei sa treaca prin iadul vietii cu un om care si-a vandut sufletul drogurilor. Nu traim in Romania, ci suntem emigranti de multi ani. Ceea ce vreau sa-ti spun este ca multi oameni, majoritatea, aleg sa intoarca capul, se fac ca nu vad sau baga capul in nisip, ca strutul. Pana si familia sotului meu (inca) face asta!

    • Alina
      • 15.01.2011

      Mi se pare pur si simplu groaznic!! Nu ati incercat sa faceti nimic pentru a opri asta?

    răspunde-i
  • Lizzie
    • 12.01.2011

    Pentru noi, aici, acum, in tara asta, nu exista tratament, nu exista cale de intoarcere pentru toxicomani. Nu au ce sa le faca, ii duc la psihiatrie, ii tin acolo 2 saptamani si ii trimit acasa unde se apuca din nou. Singura solutie e sa nu te apuci. Eu asa vad lucrurile.

    răspunde-i
  • Dexter
    • 12.01.2011

    Salut,
    Poate nu intereseaza pe nimeni dar vreau sa povestesc pe scurt felul in care “am reusit” sa nu ma apuc de droguri.
    Era acum aprox. 9 ani, eram cu toata gasca de petrecareti (adica 15 baieti) si ne petreceam vacanta de vara intr-o casa din Bucuresti a unui prieten. Dupa ce am epuzat multe din optiunile de distractie am zis cu tontii sa incercam si noi noile emotii (in vremea aia erau de putin timp cunoscute in romania). Dupa prima noapte in care am folosit “anumite” substante a venit momentul sa ne aprovizionam ptr a 2-a seara. Din nu stiu ce motiv am renuntat sa cumpar si asa am reusit sa fac parte din cei 4 baieti care nu si-au distrus viata din cauza DROGURILOR.
    Nu pot sa spun acelasi lucru despre cei 11 prieteni care au cumparat in seara a 2-a.
    Trist!!!!

    răspunde-i
  • klaude
    • 12.01.2011

    din pacate am asistat si eu la o astfel de scena, la coada la o banca la caserie.
    Era o femeie undeva la 50-60 de ani care isi verifica depozitele. Nu vroiam sa trag cu urechea, dar vorbea tare caci nu auzea prea bine. Nu avea mult bani depusi, insa incerca sa vada cat ramane daca scoate 2-3 milioane.
    Fata de la ghiseu ii spunea ca a fost si saptamana trecuta la ea, si atunci a spus ca e ultima data. Femeia a replicat ca nu are ce face, daca il doare pe fiul ei.’Ce sa fac, maica, sa il las sa sufere asa? Nu a stat la centru, nu ii place’.
    ‘ Da, dar de ce nu lucreaza undeva sa aiba banii lui?’
    ‘Pai cine sa il ia asa, ca nu sta nicaieri’
    ‘Pai daca tot scoateti, nu o sa mai aveti nimic. Ce faceti atunci?’
    ‘Nu stiu. Cand nu o sa mai fie, asta e. Nu o sa mai am de unde sa ii dau’
    stia ca nu face bine si o facea…caci o durea inima..auzea toata lumea, insa ce sfat ii poti da unei mame? sa nu-i pese…sa il lase in plata domnului?..

    răspunde-i
  • Lara
    • 12.01.2011

    Nu voi avea acces la compu pina la sfirsitul lunii februarie. Pina ma reintorc sa nu fie decat oameni sanatosi pe planeta

    • IoNuTz
      • 12.01.2011

      La buna vedere :p

    răspunde-i
  • tavi
    • 12.01.2011

    cat de trist 🙁
    separat de faptul ca …intradevar… nu prea aveai cum sa il ajuti pe el, poate pe mama lui…trist este ca asa suntem noi, oamenii, nu stiu daca neaparat romanii, “stam dupa perdea” (fara aluzie la fata care a vazut asta)..poate nici nu stim ce trebuie facut… offf trist… noapte buna!

    răspunde-i
  • Loading...