Nu mi-am pus niciodată până acum întrebarea dacă sunt adrenaline junkie. După astea două zile de circuit la Istanbul Park mă întreb serios…
Două zile cu 718, 911, Panamera, Macan, și Cayenne.
Da, am zis 911. Turbo. S. Și un circuit de Formula 1 pe care să mergi până la limitele mașinii. Sau, mai corect, până la limitele tale.
Câteva cuvinte despre circuit: Istanbul Park a fost creat după ce Guvernul Turciei și managementul F1 au bătut palma astfel încât Turcia să găzduiască una dintre cursele anuale ale Marelui Circ.
Din păcate mariajul n-a durat, astfel încât circuitul cu cele mai ieftine bilete de F1 a găzduit curse între 2005 și 2011 inclusiv.
Apoi… liniște. Așa cum probabil știți, Turcia n-are vreo mare cultură a motorsportului (unul dintre motivele care au ținut tribunele goale în timpul F1).
Ăsta a fost și motivul pentru care Istanbul Park a fost aproape gol de când a fost construit, găzduind câteva etape de MotoGP, Formula Renault, de WTCC și GTCC (World Touring Car Championship / German Touring Car Championship) și încă ceva curse mai mici de GT.
Așa că atunci când Porsche a decis să-și facă una dintre cele mai mari baze din lume la ei… turcii au zis Hai!. Mă rog, au zis în limba lor… 😀
Circuitul este efectiv superb. Lăsând la o parte desenul, are niște variații de altitudine care te trec prin senzații de carusel nebun, linii drepte pe care am mers pedal to the methal, succesiuni de curbe rapide și care pun întreaga concentrare la treabă, niște trase care te fac efectiv să urli în cască de plăcere.
Mașinile cu care ne-am dat… efectiv spectaculoase.
Vă spun sincer… mă lasă rece că mașina cu care sunt pe circuit are piele Nappa, touch-screen sau masaj în scaune.
Dar atunci când centrul de greutate este central, când suspensia ține mașina efectiv lipită de asfalt, când aproape nu există transfer de mase în șicane, când puterea este pusă jos exact cum vrei tu… nu vrei nimic în plus pentru a te declara fericit!
Am făcut echipă cu Mașinistul (un băiat foarte mișto dealtfel) și de câteva ori l-am băgat în groază urlând în mașină fel-de-fel de idioțenii (de genul Baaanzaaaaai!) când ne aruncam cu 200 într-un viraj la dreapta și părea că n-avem cum să scăpăm întregi, iar mașina se încăpățâna s-o ia fix pe unde-i spuneam eu să meargă…
Și, sigur, atunci când te sui într-o mașină de 200.000k euro cu pedigree-ul pe care-l au Porsche-urile… te aștepți să-ți facă praf toate așteptările.
Faza mișto a fost că și cel mic, noul 718 Boxster, a făcut spectacol.
Da, stai că și ăsta-i pe bani, e în jur de 80k euro, cam cât un apartament de trei camere la mine în cartier.
Sigur, de când mi-am luat motoreta nu m-am mai gândit la Cât o fi rata de leasing pentru asta? dar gândul mi-a fugit repede…
Da, Porsche Driving Academy presupune și un test off-road cu Cayenne-ul. Ne-au arătat că poate, dar la treaba asta, oricât de bine ar fi mașina, am făcut tot timpul comparații cu ce făceam cu trocariciurile cu care ieșim noi prin munți la off-road. Și, normal, n-ai ce compara. Cu toate că se descurcă onorabil Cayenne-ul.
Am făcut și-un concurs de viteză+îndemânare cu ceilalți participanți. Am reușit un loc 3, care m-a onorat dar m-a și ofticat… se putea mai bine! 🙂
M-au premiat oamenii cu un mouse sub forma unui Porsche (ăsta de-l țin în mână în poza de mai jos). Dacă-l vrei dă-mi un semn printr-un comentariu. 😉
M-aș lungi mult mai mult acum dar îmi dau seama că experiența în sine nu prea poate fi explicată în așa fel încât să se entuziasmeze și cititorul… așa că opresc cuvintele și las galeria de imagini.
Dacă ești pasionat… s-ar putea să-ți placă (știu, sunt multe rău dar n-am știu ce să mai scot din galerie).
Dacă ai întrebări… sunt prin zonă, shoot!
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.