Azi m-am oprit. Pur-si-simplu m-am oprit si-am tras aer in piept. Am indepartat telefonul de la ureche, am inchis incet capacul de la laptop, am ridicat ochii spre cer si-am zis:
– Daca nu ma opresc, mor.
Si m-am oprit. Uimitor si socant, lumea nu s-a rasturnat, vulcanele nu au erupt, raurile nu au iesit din matca… Pamantul s-a invartit in continuare.
Le luam prea personal, prea in disperare, prea pe panica… si-asa ne aruncam singuri intr-un vartej fara de sfarsit in care dead-line-urile sunt adevarate tragedii.
Si nu ne mai bucuram de nimic, suntem niste ghemuri de nervi ambulante, niste scurt-circuituri ale empatiei, niste uraciosi grabiti.
Si-apoi murim.
Azi m-am oprit. Pentru 10 minute m-am oprit, am respirat, m-am uitat la oameni.
Si pentru alea 10 minute m-am simtit singurul om intreg la cap de pe strada mea.
Cum iti este in perioada asta… este ca-i greu?
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.