Opresc la Petrom la Universitate, cu toate ca, de obicei, nu alimentez de la ei. Arunc o galetusa de benzina-n rezervor, ma duc sa platesc.
Scot cardul, i-l dau Doamnei, il infinge in aparat (card cu sim/cip/cum vrei sa-i spunem), bag codul, ala baga un bip – semn ca s-a aprobat tranzactia, scoate doua chitante.
Doamna imi spune:
– Semnati.
Ma uit la dansa, ma uit la card, si-i spun ca nu-i nevoie, la cardurile cu cip nu este necesara semnatura.
– Nu-i adevarat, trebuie sa semnati! zice dansa pe un ton artagos.
Acesta este fix momentul cand imi aduc aminte ca, daca tot timpul indoim regulile asa cum ii trazneste si i se indoaie fiecaruia, ajungem la spitalul de nebuni. Ma aplec, iau pixul si semnez retard (cu X).
Doamna ia foc instantaneu si porneste debitul verbal…
– Doamna, cu toata supararea Dumneavoastra, am achizitionat acest instrument bancar, respectiv cardul cu cip, tocmai pentru a nu mai trebui sa semnez!
– Sefii mei au spus ca trebuie sa semnati!
– Sefii Dumneavoastra pot spune si sa ne aruncam cu totii in fata trenului… Daca acea conventie dintre mine si banca asta spune ca nu trebuie sa semnez, sefii Dumneavoastra abuzeaza. Daca nu le convine sefilor conventia cu cardurile cu cip sa puna afara un panou mare pe care sa scrie “Nu acceptam plata cu cardurile cu cip“. Sau daca le plac banii care intra de pe aceste carduri, sa respecte aceasta conventie, asa cum fac toti ceilalti comercianti. E vorba despre respectul pentru client…
– Asa e la noi, asa ne cer sefii!
– Doamna, ma scuzati, dar sefii Dumneavoastra-s cam prosti…
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.