Dezbatere: Sa-ti bagi puma pe blog

Internetul este un mediu liber, nu? Deci ne putem baga pumele, ne putem lua mamele pe puma, ne putem pumifica neamurile de la maimuta (jder, hipopotam sau… puma) incoace fara sa avem vreo jena.

E liber fratele meu, da cu puma in stanga, da cu puma in dreapta pana nu mai ramane nimic pumit, si-atunci se numeste ca esti liber-exprimat… ce puma ta!

Am vazut ca in ultimul timp au reaparut in trend blogurile cu limbaj cufurit. Hoc-poc, iti tranteste cate-un animal (puma de obicei) in monitor de intorci capul sa vezi daca mai citeste cineva peste umarul tau.

Vorbeam la un moment dat cu Costel (cu care sunt certat de cand i-a scris Piticu pe numarul de la motor piticu.com) despre chestia asta cu fluturarea mielului cu o singura nara prin monitoarele oamenilor. Si spuneam amandoi ca… nu putem.

Adica fluturam balauru cu un singur ochi prin casa, cand se cere, doar ca mie mi se pare cam aiurea sa-l tot pomenesti pe musculosu’ la fiecare trei vorbe, de cele mai multe ori gratuit, cand limba romana iti poate oferi oricand multe variante mai simpatice / elegante / dure / persiflante.

Acest organ des pomenit de barbati si respectat de Doamne a ajuns sa fie atat de mult si de viguros palit in monitoare incat si-a pierdut si incarcatura mistica. La 3 vorbe iti baga un domn sau o Doamna cate un penis in ochi de ajungi sa te gandesti ca nu vrea sa-ti transmita nimic, isi doreste doar o partida mica si rapida.

Ete na, stai ca nu ma dau mironosita, baga-te ca vita in fata mea pe rosu si lipeste-ma de stalp ca auzi si tu ce ne invata la scoala in Berceni… nu in ipocrizie vreau sa dezbatem tema asta. Cu toate ca tonul este glumet, tema este serioasa. Inafara de cei cativa care si-au facut un trademark din a asezona posturile cu cate o imbucatura de material organic (putem sa-i spunem si carne), sunt foarte multi dintre cei tineri si noi care inteleg ca… asa se face!

Exemple sunt multe, nu voi incepe sa arat acum cu degetelul pe nimeni caci nu rezolv nimic (ba da, niste trafic pe genul scandal) dar intrebarea mea este, ca de obicei simpla si scurta: va plac blogurile presarate cu animale (pume sau pumi, zic) sau preferati mai putin zoo si mai mult liric? Da’ de ce?

Catalin Zălog

publicitate

Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

Cum sa-ti targetezi blogul. Sfat cuminte pentru bloggerii incepatori I « cabral.ro

13.04.2011

[…] s-a deschis alimentara. DeMaio scrie cu spume, are un farmec, chiar daca sunt momente cand alearga pumele la el pe blog, pe care nu-l vei putea intrece. Arhi e nebun, e clar, dar un nebun care asterne bine […]

Alex

26.03.2009

Sa-mi bag puma l-ai depasit pe Zoso ! 😐

Catalin

24.03.2009

Sa-mi bag puma cata dreptate ai.
Acum vorbind serios , pana si copii vorbesc asa, pana si fetele care nu au puma, dar isi baga si ele, ca asa se poarta. Pai cum sa aspiram la civilizatie, daca pana si la tv isi baga si isi scot. Pana si “desteapta” din metrou ( cea cu verdele in cap) isi baga ceva ce nu are, fiindca “e cool frate”. Sincer, sunt momente cand imi bag si eu puma, dar nu tip in public ” imi bag puma”, in primu rand fiindca m-as face de kkt, si nici nu sunt “cool”. Pana si in scoli(mai nou jungla) rasuna toata ziua pe holuri “imi bag puma”, fara ca profesorii sa faca ceva( cred ca in gandu lor isi baga si ei).
Si ca sa fac si referire la Earth Hour, sa asiguram viitorul noilor generatii? hahaha , nici o sansa.

Raluca Hippie

21.03.2009

Eu una cred ca limbajul uman nu cunoaste cuvinte frumoase sau urate, ci pur si simplu cuvinte bine folosite sau prost folosite. Emil Brumaru, de exemplu, injura cu stil si cu umor. In “Jurnalul lui Bridget Jones” de Helen Fielding se injura cu stil si cu umor.si cu moderatie, ceea ce e bine 🙂 De fapt, in general, toti cei care injura cu stil o fac destul de rar… singura exceptie care imi vine acum in minte ar fi tipul ala care a scris “Trainspotting” (Irvine Welsh, parca?? Asa-l chema?) In Trainspotting se njura cam la fiecare 3 cuvinte (in medie), dar merge. Are sens in contextul cartii.

Majoritatea celor pe care i-am auzit/citit pe blog injurand insa u au talentul asta; zic *vorba aia* prea gratuit, prea scos din context si prea fara rost. O fac, probabil, pentru ca vor sa socheze; tot asa, cum altii, tot ca sa impresioneze, zic niste incalcituri pseudo-intelectuale gen “sinergia faptelor si meandrele oncretului, mai draga” fara sa transmita, de fapt, nimic. Cuvintele cu o anumita “incarcatura mai puternica”- fie pentru ca sunt socante/vulgare, cum ziceai tu de “bagat puma”, fie pentru ca “suna intelectual”, cum ziceam eu de “sinergia faptelor si meandrele concretului” fie pentru ca transmit emotii putenice, cuvinte ca “patrie, popr, umanitate, civilizatie, iubire credinta”, daca sunt folosite cu scopul exclusiv de a atrage atentianu pot da nastere la altceva decat un discurs penibil. Chiar daca par trei categorii foarte diferite, cred ca mecanismul e acelasi.

N-as vrea sa-l citesc pe Irivine Welsh cenzurat. N-as vrea ca Emil Brumaru sa renunte la expresiile lui savuroase. Dar mn-as bucura sa vad mai putini “injuratori de pomana”.

Stefy

nu imi place blogozoosfera…adica ce-i prea mult strica…zici odata, de doua ori, dar nu in fiecare post, in fiecare secunda :-j, dar nah….internetul e gratis…

“si respectat de Doamne” =)) vai tzucu-ti ochisorii si perlele ca mi-ai adus lumina in ochi pe ziua de azi cu postu asta :)) nu raspund la intrebare dar iti spun inca odata cat esti de tare/bun/extraordinar sau cum vrei tu, pentru ca meriti 🙂

Julius

si eu scriu pe blog cateodata cuvinte care nu isi au locul nicaieri, dar am incercat sa scriu cu beeeep si parca nu suna la fel….

Mytzicat

Stii ce-i extrem de urat si devine si frustrant in acelasi timp? (Asta-i intrebare – intrebatoare!)
O comunitate care in orice dialog foloseste PLM ca semn de punctuatie, iar daca soarta de duce intre ei si in timp nu devii la fel de furnizor de pumi, vei fii exclus; si chiar daca esti suficient de desptept sa tii piept acestei comunitati bazate pe puma, vor face ei orice sa te excluda. E nasol! (Situatia asta am trait-o in cadrul unei prestigioase companii multinationale.)

limpede

Acest organ “respectat de Doamne” 🙂 e pomenit in exces la pubertate tocmai ca o evidentiere a masculinitatii ce se face simtita apoi e transformat in tic verbal, pierzandu-si sensul si folosit ca umplutura fara niciun rost in vorbire sau mai putin in scriere. Cand e folosit la varste inaintate are tot sensul de a evidentia masculinitatea dar de data asta e doar “cantecul de lebada”.
Totusi in exprimarea libera pudibonderia e aproape la fel de inestetica.
In online exacerbarea e doar o forma de exhibitie inlesnita de anonimat.

cruela de vilă

20.03.2009

am primit , mai demult, pe mail, cu titlu de amuzament, urmatorul text ( nu stiu autorul, poate stiti voi):

In dimineata aceasta, in metrou, am asistat la una din cele mai incredibile si nostime scene din cite imi aduc aminte sa fi vazut vreodata.

Eram pe peron, cu inca vreo citeva sute de oameni, rinduri, rinduri, toti privind nervosi cind la ceasul din stinga (trecusera mai mult de zece minute de la ultimul tren), cind la tunelul intunecat din dreapta, care refuza sa se lumineze de farurile mult asteptate.

Alaturi de mine o pereche inlantuita. Ea era atit de mica (in inaltime) si firava ca aveai senzatia ca defapt imbratisarea lui o sustine pe picioare. Vocea ei era subtire si soptita, el se apleca tandru spre gura ei de cite ori ea murmura ceva. Undeva in spatele meu un cetatean din cale-afara de nervos urla de frustrare la telefonul mobil: “Asteapta-ma! Nu te misca de acolo, in p**a mea, ca ajung si eu, in p**a mea, in citeva minute. P**a mea stie cit mai intarzie trenul asta!”. Si pac, conversatia e brusc incheiata.

Din stinga mea se ridica usor, ca un val de mireasa, vocea subtire a domnisoarei sustinute de iubit: “Domnule, imi spune si mie p**a dumneavoastra cit mai intirzie trenul?”.

Nu pot sa redau in cuvinte stupefactia mea. Nici nu am avut timp sau putere sa o mai evaluez pe a celor din jurul meu. Cei citiva oameni din cercul de spectatori la aceasta scena ne-am intors capetele intr-o miscare sincronizata perfect catre detinatorul organului care cunostea informatia ce o doream cu totii: cit mai intirzie trenul!?

Omul era pierdut. S-a fisticit, si-a mutat greutatea corpului de pe un picior pe celalalt, si a zis incurcat un “Imi cer scuze”.

Toate capetele acum spre domnisoara: aceasta a strimbat un pic din nasucul fin, a dat usor din cap a adinca nemultumire, si a mai murmurat ca raspuns “Pai, va rog…”.

Dezbatere: Sa-ti bagi puma pe blog

Pe aceeași temă

Comentarii