Ieri a fost o zi incredibilă. Români de-acasă sau plecați din țară de mulți ani și adunați la Paris din toate colțurile lumii s-au unit și-au mărșăluit de la Turnul Eiffel și până la stadion, cântând ”Deșteaptă-te, române!” sau scandând ”Luptăm și câștigăm!”.
Ne-au spus că drumul va ține 3,8 km. Au părut 200 de metri mergând alături de oameni care au zâmbit, au sărit, au urlat și au dansat.
Am trecut pe strâzi mai înguste și pe bulevarde largi… peste tot oamenii deschideau ferestrele, aplaudau, filmau sau făceau poze.
Și zâmbeau.
Din păcate, pentru parizieni românii sunt câteodată niște urâți care buzunăresc prin metrou ori joacă ”Alba-neagra” sau ”Ascunde mucul” în fața Turnului Eiffel.
De data asta peste 4.000 de români au fost pentru francezi – și nu numai – un spectacol frumos, curat, gălăgios și vesel pe care l-au aplaudat.
Și, mai mult, mult mai mult de-atât… a fost incredibil de tare să fim împreună și să cântăm imnul României în inima Parisului.
Și-au cântat ai mei de-au răsunat bulevardele, de-apoi a răsunat și stadionul, cu toate că nu eram nici jumătate cât elvețienii (cu toată că la imn a fost o încurcătură pe stadion din partea francezilor, au dublat versurile celei de-a doua strofe și când am auzit că toată lumea cântă așa… am cântat și noi, ceilalți, așa. Mi-a plăcut moaca Andreei care mi-a tras un cot și mi-a zis înciudată ”Ăștia ne-au greșit imnul!”).
Iar pentru asta, pentru clipele alea incredibile, eu le mulțumesc frumos fiecăruia dintre cei și cele ce-au fost acolo!
Aplauzele merg și către Federația Română de Fotbal care a reușit să convingă organizatorii să ne lase să facem marșul, au convins autoritățile locale să blocăm partea de oraș prin care am trecut, au pus la cale toată logistica necesară. Am cunoscut o parte din echipa de marketing și PR a federației și pot spune că oamenii ăștia noi chiar își dau sufletul astfel încât echipa și federația să fie cât mai aproape de supoerteri.
Nu comentez acum despre joc, nu despre asta scriu aici. Și nici nu-s vreun specialist în fotbal. Cu toate c-am văzut pe Facebook câteva sute de specialiști și antrenori de fotbal care știu clar ce și cum trebuia făcut.
Dar aplauze merită și suporterii. Fair play? Nu noi l-am inventat 🙂 dar știm foarte bine cu ce se mănâncă.
Știți cât de frumos a fost să văd cum ai noștri dau mâna cu elvețienii?
Fără resentimente, fără vorbe urâte, doar zâmbet și respect. Fair play.
Da, mă rog… printre altele s-a strigat și aia cu ”Mama dânșilor”… dar e în folclor, e doar un fel de-a zice. Că dacă te-apuci și calculezi vârstele dânselor… ai vrea să le inviți la o piesă de teatru sau la operă, nu la altceva.
Apropo de asta, știi că sunt fermecător de mic… cea mai nouă cucerire:
Și ca fapt divers… ceasul meu îmi spunea aseară că am făcut 21.497 de pași ieri. 17,49 km. Făcurăm ceva…
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.