Ce inseamna o dezbatere? Cu ce ajuta? Cu ce si cu cat duce mai departe? Cat e argumentatie si cat subiectivism?
Am crescut intr-o familie ciudata (pentru ca am vazut multe intrebari mai intime despre anii de inceput ai modestei vieti pe care am trait-o, o sa vin cu niste posturi mai intime. Nu stiu pe cati ii intereseaza dar macar celor care intreaba le pot raspunde asa). Si zic „familie ciudata” pentru ca libertatile s-au contopit cu constrangerile intr-un fel aparte.
Din familie, de mic, am plecat cu ideea ca dezbaterea este cea mai constructiva cale de dialog. La fel ca si expunerea de argumente pe care am facut-o, schimb-la-schimb cu DeMaio. Fiecare isi expune parerea. O argumenteaza, o sustine cu exemple, aclama si declama ce simte.
Nu e un monolog al unui profesor sters, nu se urla o parere si-apoi se inchid urechile ermetic. Se spune parerea clar si raspicat si se asculta contra-argumentele. Daca se asculta nu inseamna ca se si aproba, ca se schimba neaparat parerea unuia dintre „expozanti”. Inseamna ca cei care au ceva de zis, cand s-a lansat dezbaterea, pleaca de la premisa ca vor avea si ceva de ascultat. Nu de aprobat. Nu de acceptat.
In liceu am pornit un club de dezbateri. Nu eu, noi, copiii. Ne alegeam subiecte uneori tembele, alteori serioase, si le argumentam cum stiam noi mai bine. Din discutiile alea am avut cu totii de invatat. Dar numai in momentul in care ne-a fost clar ca argumentul suprem si decisiv al unuia poate insemna pentru altul doar un pasaj nesemnificativ.
La ce a ajutat dezbaterea asta cu DeMaio? Poate pentru multi n-a insemnat nimic, poate sunt chiar dezamagiti ca el nu mi-a spus „Bai boule!” si eu nu i-am intors-o pomenind ceva de… hAhAt. Si dezamagiti vor ramane, pentru ca, oricat de mult m-am opus ideilor lui, oricat de bine am incercat sa argumentez, nu m-am certat cu omul, nu s-a numit balacareala ci dezbatere. Si, din cum se vede prin monitorul meu, nici el nu a lasat in vreo secunda eleganta deoparte.
La ce a ajutat? Eu stiu la ce sper eu ca a ajutat… la ridicarea unei intrebari. Ii starpim sau acceptam ca exista si, fara sa-i incurajam… traim alaturi de ei.
Sau, mai bine zis… ne gandim ca merita starpiti sau ne gandim ca-si traieste fiecare viata asa cum isi doreste?
Mi-ar fi placut ca dezbaterea asta sa fie face 2 face, cu voce tare. Sunt sigur ca ar fi fost si mai spumoasa. Sunt sigur ca argumentatia era si mai apriga. Poate nu e timpul pierdut, totusi, sa punem pe picioare un grup de dezbateri live. Asa, intre noi, oameni normali ce au chef sa discute civilizat.
Unde se ajunge cu genul asta de dezbatere? Teoretic… nicaieri. Pentru ca nici eu nu-i voi putea schimba parerea lui Bogdan, nici el nu-mi va schimba mie punctul de vedere. Cu toate ca, la un moment dat, ascultand argumentele celuilalt, treci prin filtrul tau informatiile. Si n-ai cum sa eviti sa nu se agate de creier si de opinia ta macar cateva dintre ele.
In sfarsit, acestea fiind spuse eu pun punct. Va felicit pe cei care, cu toate ca avem pareri diametral opuse uneori, ati argumentat, v-ati expus parerea prin comentarii, ati putut discuta civilizat. Si cu toate ca s-a vorbit zilele astea de o problema chiar spinoasa, cu toate ca era evident ca spiritele sunt incinse si ca patosul e mare… a fost o treaba care s-a desfasurat intr-un mod civilizat. Sper ca din toata treaba asta sa fi reusit, daca nu noi, cei doi, macar voi prin comentarii, sa ridicam niste intrebari.
Intrebari ce-si vor primi raspunsul nu aici, nu acum, ci maine sau poimaine, cand veti avea timp sa rulati informatiile si sa va faceti o parere. A voastra. Oricare ar fi aia. Caci decat indecisi… mai bine adversari intr-o dezbatere frumoasa.
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.