La inceput nu stiam despre ce o sa scriu, dar vroiam sa comunic, vroiam sa-mi spun parerea (nu ca ar fi interesat pe cineva in mod deosebit), vroiam sa aflu daca parerile mele se incadreaza in ceea ce se numeste “normal”.
In timp am incercat mai multe variante, multe posturi pe zi, foarte multe posturi pe zi ajungand ca in ultima perioada sa scriu doua, maxim trei posturi din cauza lipsei acute a timpului.
Tot primesc mailuri in care multi ma roaga sa scriu despre proiectele Pro TV, Acasa TV, Media Pro Pictures, Promance, despre ce se intampla pe platourile de filmare si tot asa… probabil ii dezamagesc si imi pare rau dar nu voi scrie despre acestea decat pasager si in fuga.
Stiu, stiu ca daca as incepe sa postez stiri, poze si filme cu vedete si vedeti traficul ar fi si mai mare, ca gogu mi-ar servi si mai multi vizitatori dar… nu vreau asta.
Pentru ca am zis din start ca aici nu e blogul lu’ vedeta proasta, exotica si cuceritoare de la tv, ci “.ro”-ul unui om normal, cu ganduri si idei si elucubratii normale.
Alte mailuri imi spun ca ar trebui sa dau mai multe sfaturi. Eu le dau, dar in felul meu. Pentru ca am doar 30 de ani (da, am zis “doar”, sa n-aud ca-s batran ca fac halimai mare!) nu cred ca am trecut prin toate. Cand oi avea 80 (n-ajung io acolo…) o sa fiu atat de experimentat si de senil incat o sa fac sfaturiutile.ro si o sa arunc cu judecati de valoare in oameni. Pana atunci dau sfaturile asa cum imi place sa le primesc, prin intrebari.
In cercul meu de prieteni am ajuns un fel de Baba Intelepciunii. Cand unul dintre noi are probleme ma suna si vine la un cico prelungit. Si dupa o discutie de cateva ore are impresia ca i-am dat atatea sfaturi bune incat si-a limpezit gandurile. Dar eu nu fac altceva decat sa pun intrebari, sa-l ajut sa-si puna singur intrebarile la care sa raspunda, isi limpezeste singur toate cele raspunzandu-mi mie.
Mai primesc mailuri in care mi se cere sa iau o pozitie oficiala (hmm…) referitor la diverse chestii din viata publica. Promit sa fac asta dupa ce voi fi ales primar (ca altceva nu ma intereseaza). Pana atunci imi vad de lungul nasului si comentez numai ce ma afecteaza direct.
Si da, incerc sa fac lumea sa rada, incerc sa aduc macar un zambet fugitiv pe moacele oamenilor… care au ajuns mult prea grabiti pentru a se gandi la altceva decat la munca, munca, munca…
Nu stiu daca asa se face blogging-ul, nu stiu daca-l fac bine, ma bucur ca am ajuns la 1.500 de unici pe zi si la 600 de abonati la RSS… asta inseamna ca lumina nu e chiar stinsa.
Daca fac bine… ma bucur. Daca si cand gresesc te rog pe tine, cel sau cea care ma citesti, sa-mi dai cu incredere peste degete si sa ma tragi de urechi, mai am multe de invatat viata asta si… poate ca ma ajuti si tu. Merci!
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.