Dependentii de droguri.

Initial m-am enervat si nu pentru ca ironia nu-si avea sensul. M-am enervat pentru ca eu am spus tot timpul in ce directie fac eforturi antidrog si prietenul nostru se baga ca musca-n lapte fara sa inteleaga. Stati linistiti, nu-s Baba Durda, sa repet ca nebunu’ de 15 ori, pagina Antidrog da destule informatii. Ideea este ca problema antidrog se imparte in doua:

– descurajarea celor care au tendinta sa incerce/sa se apuce;

– problema dependentilor.

Eu mi-am batut capul toti anii astia cu prima problema, si cred ca am si reusit una-alta. Dar acum situatia ar permite si o implicare mai mare in problema celor ajunsi deja dependenti de droguri.

Ce e de facut?

Tendinta societatii luata ca un tot este sa-i condamne.

– Cine i-a pus sa incerce?! Eu?! Nu eu!

– I-a mancat in fund? Sa se scarpine!

– I-am pus eu siringa in mana? Fiecare cu crucea lui, daca este sa moara… sa moara atunci!

[lasa vrajeala, cu tine vorbesc, ipocritule-micule, in intimitate cam astea sunt gandurile care iti trec prin cap cand te gandesti la drogati]

Hai s-o luam rece si metodic… ce fac dependentii de droguri? Isi cumpara din toti banii lor… droguri!

Apoi, daca nu sunt oameni cu o cadenta de om normal incadrat in munca / dependent, vor ramane fara bani.

Vor lua imprumut bani de la prieteni. La un moment dat se va taia teava si acolo.

Vor incepe sa fure din casa parintilor, sau sa vanda din bunurile lor, daca au asa ceva, sau amandoua.

Apoi incep sa fure de la prieteni, rude, cunostinte… si apoi, cand pofta va fi mult prea puternica, vor fura si vor talhari pe unde vor apuca. Pe cine? Pe tine, pe bunica-ta, pe mine si pe vecina-ta.

Si uite cum, de la ultima fraza incoace, nu mai e problema lor, e problema noastra, a tuturor! Deci nu mai merge sa spunem E treaba lor!…

Nu vreau sa ma dau destept, pun doar o intrebare: cum credeti ca ar trebui sa procedeze autoritatile?

Si nu intreb degeaba, sunt implicat intr-un proiect care a ajuns la un moment de rascruce si vreau sa vad ce spuneti. In functie de ce spuneti si voi, o sa sprijin proiectul mai departe sau aleg alt proiect antidrog in care sa-mi investesc toate cele.

Asadar… cum credeti ca ar trebui procedat in privinta dependentilor de droguri?

Pe aceeași temă

Comentarii

Lasă un comentariu la acest articol...
  • Catalin Zălog
    publicitate

    Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

  • ioana
    • 30.01.2011

    eu as vea sa va spun k cine a ajuns sa se injecteze nu mai are scapare eu cunosc si nimeni nu sa lasat de asa ceva pote se lasa 2 3 luni dar se apuna iara

    răspunde-i
  • Dragos
    • 19.01.2011

    *detoxifiere

    răspunde-i
  • Dragos
    • 19.01.2011

    Eu zic ca statul ar trebui sa creeze niste centre de detoxicare&consiliere in care sa ii interneze pe majoritatea toxicomanilor cu voia lor nesiliti de unde sa poata iesi din nou normali.Pana nu o sa fie aceste centre accesibile tuturor (din cate am inteles heroina este drogul saracilor, nu?) nu cred ca o sa se rezolve problema.Mi-i se pare ca eforturile tale nu sunt in zadar oricum. Keep up the good work!

    răspunde-i
  • jademan
    • 17.01.2011

    După droguri e ca după băutură… Doar că mai dureros.

    răspunde-i
  • Anna
    • 17.01.2011

    Alcoolul, drogurile, fumatul, dependenta de munca ( exista atatia oameni asa ), dependentele alimentare ( de la supraponderali la obezi ) , jocurile de noroc, dependenta de calculator, chiar si lenea…toate sunt adictii. Ele sunt deprinderi, stereotipuri, dar dincolo de asta sunt o iesire din realitate. Mai scurta sau mai lunga.
    O placere care devine un stil de viata si individul cade in a depinde de acea adictie ca o sursa a fericirii, a placerii.
    Se produce o ruptura pentru ca intervine un mecanism prin care se fuge de realitate prin adictie. Nereusitele, sentimentul de vinovatie, conflictele, sentimentul singuratatii, traumele, iubirea pierduta, viata in culori cenusii, chiar rusinea, absenta unuia din parinti in copilarie, sau problemele emotionale ale mamei, absenta sentimentului de siguranta, de incredere, de speranta, de iubire neconditionata, toate duc la adictii.
    Asadar, nu e nici o diferenta intre un gras, o prostituata, un drogat sau un obsedat de munca, bani, etc…
    Din acest motiv sustinerea trebuie sa fie mai intai emotionala, apoi medicala si abia apoi sociala. Intr-un proiect pentru asa ceva, e nevoie de un psihoterapeut cu experienta, de un medic si de sprjinul familiei. Apropiatilor.
    Problema este ca , pentru a face orice terapie, trebuie sa existe disponibilitate. De asta e foarte greu…Imi pare rau ca exista adictii care nu se pot rezolva numai prin vointa celui implicat.
    Ai putea sa salvezi un singur om si ar fi minunat daca reusesti. Uite un proiect. Sa ai un elev care se drogheaza pe care sa-l trimiti la terapie. Daca il savezi de dependenta ai castigat o viata. Ce poate fi mai minunat? Uite alt proiect. Sa castigi toleranta macar a unei parti din cititorii tai. Sa intelegem de fapt ce inseamna o adictie. De ce oamenii beau, de ce fumeaza, de ce iau droguri, de ce isi iau placerile din mancare, de ce isi iau fericirea din lene, de ce isi iau fericirea din bani ?
    Citind o parte din comentarii ma cuprinde tristetea.
    Abia atunci, vom deveni mai toleranti, Intelegand, ne va fi tot mai greu sa emitem judecati de valoare…si vom putea noi insine sa pornim catre propria noastra liniste interioara.

    răspunde-i
  • Ina
    • 16.01.2011

    Buna seara!

    Imi pare bine ca am gasit acest post la tine pe blog. Din intamplare, am dat peste el si m-am gandit sa-mi spun problema in speranta ca ma vei putea ajuta.
    Varul meu este si alcoolic si dependent de droguri. Viata matusii mele este un cosmar alaturi de el. Face scandal aproape zilnic, fura din casa, este violent, ameninta frecvent ca se sinucide si multe alte lucruri de acest gen. In plus, nu recunoaste sub nicio forma ca ar avea o problema, nu doreste sa i se ofere ajutor medical. Pur si simplu, nu mai stim ce sa mai facem, cum l-am putea ajuta din moment ce el nu se lasa ajutat…
    Nu detaliez mai mult, cred ca s-a inteles ideea:( Te rog mult, daca ma poti ajuta intr-un fel, as fi recunoascatoare – ce metode ar putea exista? Poate stii ceva ce inca nu am incercat ca sa-l ajutam.
    Multumesc anticipat si astept un raspuns, oricare ar fi el

    răspunde-i
  • Alina
    • 15.01.2011

    Cred ca raspunsul tau a fost tot atat de inspirat ca si nickname-ul lui. 😉

    răspunde-i
  • Alex
    • 14.01.2011

    Acum stau si ma intreb. Ce itelegi tu Cabral prin droguri ? Este o gresala tipic romanului: tot ce este ilegal este rau, iar tot ce este legal iti face bine. Marijuana, de exemplu, nu este un drog. Este o planta, asa creste ea in mediu natural. Nu ii trebuie nici-un fel de proces pentru a o aduce in stare de consum. Este ilegala. Cel putin in unele tari. America, de exemplu, a legalizat consumul de marijuana si a introdus taxe. Uitati-va unde este America. Este buricul pamantului. Marijuana are foarte multe intrebuintari. Sunt o gramada de studii care arata ca folosita in mod normal te ajuta sa scapi de diferite boli.
    Heroina, este un drog pentru ca este facut chimical. Cocaina, Ecstasy, Tutunul, Alcoolul si aceste etnobotanice.
    Spuneti-mi si mie cati oameni ati auzit sa moara de la consum de marijuana? Nici unul. Zero barat. Dar de la tutun, alcool sau etnobotanice, care sunt perfect legale?
    Ilegal nu inseamna neaparat mai prost. Lumea in care traim este intoarsa pe dos. Nu credeti in guvern. Sunt o gramada de nemernici care ne conduc tara si fura pana peste cap si pe ei nu ii vede nimeni, dar pe bietul om care are 2 grame la el de cannabis il ridica DIICOT-ul.

    răspunde-i
  • ioana
    • 14.01.2011

    Cabral, eu zic ca ar trebui ca parintii sa fie obligati sa mearga la sedinte saptamanale de consiliere cu un psiholog, care sa le explice cum trebuie sa se poarte cu copilul, cum sa reactioneze daca acesta se departeaza de el, cum sa discute cu copilul si cum sa-l inteleaga. Parerea mea este ca daca parintii ar fi mai informati si mai apropiati de copii, s-ar micsora numarul de toxicomani.
    Pe partea cealalta, si copii ar trebui sa beneficieze de acest tip de ore si cel mai ok ar fi ca acestea sa fie introduse in programa scolara. De exemplu una din orele de dirigentie sau de psihologie sa fie strict pe probleme legate de droguri, sexualitate, BTS si asa mai departe. Si sa fie materie introdusa in programa scolara, cu note, teste, etc.
    Asta este ce as face eu, dar bineinteles ca momentan este doar un vis frumos pentru ca cei ce ne conduc se pare ca au alte probleme mult mai importante….

    răspunde-i
  • Nautilus
    • 14.01.2011

    Mai erau câteva categorii de idioţi pe SmartWoman, care spuneau, pe jumătate lăudându-se, pe jumătate simulând regretul ca să câştige simpatia publicului, că au început să ia droguri fiindcă “aşa era cool, înainte să realizeze care era realitatea”.

    Realitatea e că postacul de pe SmartWoman n-a fost deloc cool, nici cu seringa în venă, nici cu linia la nas, nici fără ele. Cool e un tip care face în timpul său liber ceva pentru el, ceva care să-i pună la încercare curajul şi talentele. Automobilismul, motociclismul, boxul sau muay thai-ul, alpinismul sau parkour-ul, vânătoarea, pe termen lung te costă cam aceeaşi sumă pe care ţi-o bagi în venă, dacă pui la socoteală “bursa zvonurilor” şi cam ce spune ea despre cocaină, uneori pot să te coste mai puţin.

    Numai că pentru toate astea mai trebuie ceva în afară de bancnote albastre cu mutra lui nenea Iancu Caragiale, mai trebuie să mai ai şi curaj sau ambiţie, calităţi care unora le cam lipsesc. Nu ar fi 100% vina lor, mai e şi genetica la mijloc, altfel cum se face că tocmai fiii celor care îşi pupau în partea dorsală şeful comunist (şi turnau în ei Săniuţa direct din sticlă) acum pupă …linia? (şi o bagă în ei cu aceeaşi pasiune) :))

    ~Nautilus

    PS Prezentul mesaj e un duplicat al celui pe care l-am postat pe Hotnews.ro.

    răspunde-i
  • Loading...