Declaratii de dragoste.

Nu stiu cum si nici nu stiu de ce, 🙂 umanii s-au prins ca ma duce capul la chestii din astea legate de sufletel. Adevarul este ca multi mi-au zis ca s-ar folosi de talentul asta al meu, daca as face ceva in genul unei agentii de declaratii de dragoste… ne mai gandim, mai calculam. Poate… nu stiu, vom vedea.

Pana atunci o sa mai povestesc pe-aici pe blog chestii pe care le-am pus la cale pentru prieteni de-ai mei, fel-de-fel de tampenii care ne-au trecut prin cap si pe care le-am pus la cale. Din nebunie, din pura nebunie. Si din dragoste.

Si o sa fac aici o mica paranteza… stiu ca e penibil ca unul dintre bloggerii care fac trafic la noi sa faca o parte din traficul asta scriind naiv despre dragoste si sentimente, despre trairi si declaratii de dragoste.

Si poate ca daca as trage sa-mi construiesc o imagine mai macho poate ca ar fi ceva mai vandabil. Dar ma doare la 3 metri de cot de vandabil, si de imagine de Johnny Bravo, asa ca voi scrie in continuare si despre chestii… de sufletel.

Declaratie de dragoste: Playlist-ul.

Situatie: ei doi au trecut prin clasica poveste care apare in momentul in care ei ii intarzie menstruatia. El a reactionat prost. Ea s-a simtit aiurea, a concluzionat ca n-are niciun viitor cu el si a plecat. Asta in timp ce el o privea tamp si fix, fara pic de reactie, pentru ca nu apucase sa spuna nimic. Ca de iubit o iubea, si ar fi vrut o viata impreuna, dar daca a ramas masca la reactia ei… fuse si se duse!

Ce era de facut? A incercat in mai multe feluri sa ajunga la ea, s-o sune, sa stea de vorba, sa-i spuna ca… da’ ce, era de vorbit cu ea?! Cum il vedea o apucau toate pandiliile, ii urla ca Mi-am pierdut timpul cu tine, pusti gainar! (de fapt, ii spunea „pusti gaozar” dar el nici acum nu vrea sa recunoasca) si asta era tot.

Asa ca l-a sunat pe subsemnatul. Ce-i de facut?

Pai hai s-o inmuiem, ca asa crizata… cu ea nu facem treaba. Ce-i place ei? Ii place muzica, da? Cand are un drum mai lung de facut? Saptamana viitoare? Perfect!

M-am pus pe scris text. La greu. Intro-uri scurte dar multe, toate convergeau in aceeasi zona: fara el o sa se termine lumea, daca ti-a gresit iarta-l, uite ce trist e drumul singurica, si tot asa…

Apoi construit un playlist de cateva ore de muzica. Toata din aia de taiat venele, cu „come back”, „I love you”, „I’m sorry”, muzica de-ar fi inmuiat si pieterele de pe Marte…

Pus voce pe playlist, cu intro-rile scrise, ca si cand ai fi ascultat o emisiune la radio, nu niste MP3-uri.

Apoi hai la leasing, sa ne rugam de aia sa ne dea cheia de rezerva a masinii ei imprumut. Luat cheia de rezerva, mers in parcarea subterana de la biroul ei impreuna cu un mag al electronicelor de masina si setat cu laptopul calculatorul care comanda partea de sound-video a masinii sa cante exclusiv CD. Magicul iscusit la care am apelat a hotarat pana la urma sa dezactiveze complet comenzile de muzica, ea putea doar sa porneasca sau sa inchida, sau sa dea mai tare sau mai incet. Si atat.

Dus cheia de rezerva la loc, platit iscusitul electronist, pus la panda.

Vineri dupa amiaza, se face ora 18:00, ea tocmai iesea – la volanul masinii ei – pe poarta fabricii. A luat-o spre nord, semn ca pleca direct spre parintii ei, spre Miercurea-Ciuc. Dadea din cap ritmic, semn ca muzica din masina mergea.

Am pornit cronometrul si am lasat-o sa se duca linistita.

Cronometrul era setat sa bipaie dupa doua ore si cincisprezece minute. In acest timp ea a ascultat cele mai romantice, mai insufletitoare, mai sfasietoare si mai puternice piese de dragoste scrise vreodata in lumea asta.

Ca sa va spun sincer, niciun om de pe Pamant n-ar fi rezistat unui asemenea atac romantic… d-apai ea, care era singura si trista!

Asa ca in momentul in care cronometrul a facut biiip-biiip i-am zis prietenului meu s-o sune. Stiam ca la „radio”-ul din masina ei MC-ul tocmai spusese ceva de genul „Ce rost are viata, daca nu o traiesti cu el?”. 

Si a sunat-o.

Plangea. Saracuta plangea de sarea camasa pe ea, oprita undeva pe niste serpentine aproape de Brasov. Dar nu ca plangea… marea si cerul n-au vazut vreodata asa lacrimi si vaiet aduse de vant!

La asta nu ne gandiseram, ce era de facut?

Pai ce sa fie de facut? Semnal dreapta, pus benzina in masina, iesit din benzinarie si tai-o catre serpentine, spre Brasov.

Pentru cei care stiu drumul, am gasit-o pe linia aia dreapta, in dreptul terenului de fotbal cu acoperis gonflabil.

Tot timpul drumului au vorbit la telefon. Si-au plans. Mamaaaa, ce-au mai plans, ca nici acum nu pot sa ma uit in ochii prietenului meu fara sa-i caut o lacrima in coltul ochiului, macar una mica!

Acum sunt relativ bine, au probleme mari cu somnul. Dar mari. De la gemenii lor, proaspat nascuti. 😀

Ca sa vezi unde duce o declaratie de dragoste bine facuta…