Faptul că am votat ar trebui să fie normalitatea. Că la noi am ajuns să ne mândrim când ajungem să votăm… e altă poveste.
Dar mi se pare deranjant cum am fel-de-fel de cunoscuți care se luptă să mă convingă să votez ba cu unul – ba cu altul.
Unii dintre ei devin chiar agresivi în demersul lor de a-ți explica atuurile candidatului pe care îl iubesc.
Și hai să nu vorbim acum dacă ei iubesc respectivul candidat din rațiuni financiare sau dacă ei chiar cred în el… e mai puțin relevant pentru discuția noastră de acum.
Ideea este că am văzut că se ajunge des la certuri din cauza discuțiilor în contradictoriu pe tema candidaților.
Nu sunt dezbateri. Sunt certuri.
Așa că decizia mea a fost foarte simplă: vorbim despre candidați dar decizia mea rămâne una intimă.
Dacă într-un cadru restrâns cineva mă întreabă ce cred de un anume candidat îi spun. Dacă mă întreabă pe cine voi vota… nu mă apuc să bat toba.
Nu răspund… dar nici nu întreb.
Mergând ieri înspre vot vorbeam cu Andreea despre candidați. I-am luat din nou la rând, cu plusuri și minusuri, informații publice sau de culise… am ajuns la vot, ea a intrat în cabina 4, eu în cabina 3, am votat, am ieșit.
Nicio întrebare.
Am simțit că am făcut ce trebuie dar parcă nu am vrut nici să ne influențăm, nici să intrăm în amănunte.
Este decizia alegerii la vot o chestie intimă sau e de preferat glăsuirea?
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.