A mea e foc si para prin casa. Da’ nu asa, pufneste si trosneste, tranteste si arunca de zici ca-i in sura si-arunca fanul cu furca, nu ca pune lucruri prin casa.
E suparata foc.
Ieri am aniversat doi ani de casnicie. Doi ani.
Si eu, eu si cu animalul de mine, nu i-am luat niciun cadou. Adica i-am spus aseara, printre picaturi, La multi ani!, dar atat. Fara pupat, fara cadou, fara tobe si trambite.
Asa ca a mea e foc si para prin casa. Ca cica nu dau eu pe-afara de gesturi romantice, da’ macar aniversarile astea sa nu le uit!
De fapt, chiar fac fel-de-fel de chestii, da’ si-a mea e femeie. Si noi, barbatii, stim ca lor niciodata nu le ajunge, oricate camioane de flori am aduce la usa… asa ca a mea e foc si para prin casa. Mai mult foc. Dar si para.
Ce uita para mea de foc este ca poate asteptam si eu un cadou de la ea. Care nici ala n-a venit, mama lui de cadou! Dar eu nu-s foc si para, poate doar putin foc, am ceva febra de la infectia asta din gat, dar atat…
In schimb, ea e foc si para.
Asa c-o sa-i pun cadoul aici si n-o sa-i spun nimic. Si n-o sa mai postez nimic pana cand nu intra la mine pe blog si-si vede cadoul.
Si-atunci sa vezi cum o sa i se intoarca in dinti si focul, si para!
Asadar… la multi ani, otra!
Evident ca am de multumit simpaticelor si simpaticilor care m-au ajutat sa compun acest cadou (in afara de individul ala necredincios in vesta portocalie), si le multumesc atat celor pe care nu-i stiti dupa moaca, dar si celor trei prieteni, Andreea, Tudor si Andi. Le multumesc frumos, zic.
Si le mutumesc si lui Bogdan Jansen si Alexandrei Craciun pentru ca n-au uitat ce aniversam, si ca ne-au urat asa frumos.
Sper sa-i placa otravitei cadoul…
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.