beautiful girl

De sufletel 1. De la Natasha.

Ce spune Natașa:

”Eu iubesc un El. El are o ea. Ea e plecată.

El se uită zâmbind spre mine. Eu sunt magulită.

Aici intervine problema: daca îmi iau inima în dinți si-i spun ce simt, iar el mă respinge?

Singurul lucru de care ma tem e faptul ca muncim impreuna, iar imprudenta mea ma poate costa prietenia, sprijinul si zambetul colegului.

Il iubesc, de asta sunt sigura.

Adorm gandindu-ma ca maine o sa-l vad din nou, iar primul lucru care imi starneste zambete dimineata e imaginea lui.

De mult nu am mai simtit fluturasii adolescentei in stomac. 🙂

Simt ca sunt slaba, dar mi-e teama ca nebunia mea sa schimbe lucrurile intre noi.

Decat sa-l stiu distant, prefer sa imi inchid sentimentele.

Parcă mi-e suficient faptul ca imi zambeste si are o vorba buna cand e cazul.

Ce spun eu:

Dă-i [play] și citește…

https://www.youtube.com/watch?v=sWK_tnS-6s0

Stii, noi suntem de multe ori tentati ca in loc sa riscam putinul pe care il avem pentru a avea fericirea, ne multumim cu acest putin pentru ca, peste ceva timp, sa ne dam seama ca ne-am mintit singuri.

Cred ca tu, de fapt, astepti.

Astepti sa se intample de la sine, astepti ca el sa ia o hotarare, ca ea (a lui) sa nu se mai intoarca, astepti…

Cred ca ar fi bine sa vezi daca nu cumva iti convine situatia prea mult pentru a face ceva.

Poate ca asa cum e acum, putin flirt, putina tentatie, putin fruct oprit, iti convine mai mult decat sa vezi ca, de fapt, el nu e ceea ce iti imaginezi tu.

Si totusi, daca e… EL?

Pana la urma n-ai nimic de pierdut, puteti iesi la o cafea, puteti sta de vorba, poti vedea in ce ape stai.

Ok, sunt aproape convins ca nu te vei apuca sa-i spui „Te iubesc, vreau sa ma tii in bratica!”, dar daca veti sta de vorba sunt sanse sa iti dai seama mult mai bine ce ai de facut…

Nu uita, totuși, și de EA.

Ia-le pe toate în calcul, ca să nu trezești după că-ți bubuie în față propriile acțiuni…

Pe aceeași temă

Comentarii

Lasă un comentariu la acest articol...
  • Catalin Zălog
    publicitate

    Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

  • morena
    • 15.06.2009

    Parerea mea este sa nu-i spui nimic.
    Am patit-o si eu acum jumatate de an.
    Un el dragut si o ea plecata.
    A fost ceva intre noi, putin ce-i drept, i-am spus ce simt si…atat 🙂
    Este cu ea, ea intoarsa in tara.Iar eu, fericita cu un altul 🙂

    răspunde-i
  • Snake
    • 12.06.2009

    nu incerca sa ii fii confident sau cel mai bun prieten daca vrei mai mult de la el pt ca asa o sa te vada mereu confidenta,si eu le zambeam frumos si le zambesc la colege asta nu inseamna ca are trebui sa sara toate pe mine,deci parerea mea e ca daca el vroia ceva de la tine iti facea semnalata chestia asta dar din ce spui tu el nu vrea decat sa fie colegul cu care te intlegi bine si atit

    răspunde-i
  • Carmen
    • 10.06.2009

    Prima intrebare pe care si-o pune un om care iubeste e: „e el/ea fericit”? Poate el o iubeste pe „ea” si e fericit cu „ea”, atunci ce drept am eu sa stric fericirea lor? Sunt sigura ca daca nu ar exista „ea”, el ar fi mai putin interesant…asa-s femeile.
    Senzatia asta de „iubire” o traiesti de multe ori in viata, insa adevarata iubire e cea care se naste in timp, cand imparti bune si rele cu un om, traiesti cu el si-i cunosti toate defectele si ajungi sa-l accepti si sa-l iubesti asa cum e.
    E doar o dorinta normala de a iubi si a fi iubita combinata cu o atractie fizica fata de o persoana. Daca iti place mult cineva si ai fluturasi in stomac cand il vezi, nu inseamna ca iubesti.
    Iubirea e ca un copil, mai intai exista niste fluturasi, apoi un contact sexual, apoi dupa un timp incepi sa ai ceva „ameteli”, stari ciudate…descoperi ca esti insarcinata (indragostita) dupa o perioada, apoi te hotaratasi daca vrei un copil, daca esti pregatit pentru el, daca esti pregatit sa renunti la tine pentru el. Sa zicem ca spui da…el incepe sa se dezvolte usor, usor si dupa o perioada mai lunga se naste in sfarsit si-apoi inveti sa-l cresti, sa-l intretii, sa-ti faci griji pentru el, e tot timpul in gandul tau. Ti-e tot timpul teama sa nu-l pierzi. Descoperi ca el da sens vietii tale si ca nu poti respira fara el. Asta e iubirea, un dar de la Dumnezeu.
    Eu pana la varsta asta am invatat trei lucruri importante cand vine vorba de love life:
    1. „Nu-ti cladi fericirea pe nefericirea altuia”, pentru ca „se intoarce roata” cand ti-e lumea mai draga.
    2. „Ce tie nu-ti place, nici altuia nu face.”
    3. Lasa lucrurile sa vina de la sine, pentru ca daca e sa se intample, se intampla, daca nu, nu.

    Nu ramai „insarcinata” cand ai tu chef, ci cand vrea Dumnezeu, caci Dumnezeu e iubire. Asa ca nu orice fluturas sau contact sexual aduce pe lume „un copil”. Nici inseminarea artificiala pe care dai bani grei nu te lasa „insarcinata” cand vrei tu, chiar daca eforturile si dorinta sunt mari.

    răspunde-i
  • iuliaaa
    • 10.06.2009

    draga natasha,

    paler spunea bine:”Ceea ce nu trăim la timp, nu mai trăim niciodată”

    so….comporta-te ca atare!

    răspunde-i
  • lala
    • 10.06.2009

    Parerea mea nu este ca-l iubesti, poate esti indragostita, dar mai mult nu, ca momentan n-ai ce sa iubesti, ca nu-l cunosti cu adevarat. Cred ca si mie mi-ar fi greu sa-i spun ceva, mai ales ca eu nu prea fac primul pas(am incercat odata asta cu un coleg care imi era bun prieten, vorbeam de el ca de „iubirea vietii mele”, dar bineinteles ca nu i-am spus asta….am incercat, n-a mers, dar nu mi-a parut rau, m-am simtit usurata ca am incercat)…ideea e ca ti-ar prinde bine sa te duci la el, sa-i spui ce simti, dar sa nu spui mai mult decat ca il placi…nici nu-ti va parea rau dupa si nici nu te va privi ca o ciudata, gandeste-te cum ai reactiona tu daca ar veni cineva la tine si ti-ar spune ca te iubeste…Din punctul meu de vedere, ar trebui sa-i spui ca-l iubesti doar daca ajungi sa ai o relatie foarte serioasa cu el, sa fii sigura ca asta simti…atunci poti sa-i povestesti si ca asta ai simtit si inainte…Succes, eu zic ca n-ai nimic de pierdut, decat de castigat daca incerci.

    • angi
      • 10.06.2009

      vai nashpa’s momentele astea…nu imposibile…da nashpa:|

    răspunde-i
  • angi
    • 10.06.2009

    cum le stii tu pe toate cabral:X:Xte iubesc:))

    răspunde-i
  • Grinch
    • 10.06.2009

    Desi am vrut sa stau deoparte (fiind implicat intr-o astfel de problema probabil ca sunt si putin subiectiv) nu pot sa nu pun o intrebare. Daca „specialii” astia ar sti data si ora exacta cand ar muri credeti ca i-ar mai interesa de proiectele lor? Cativa, putini de altfel, or sa continue dar sunt convins ca restul ar da naibii toate proiectele care nu-i privesc direct si personal si ar incerca sa-si traiasca viata (atat cat le-a mai ramas). Pentru ca ajungi in acel moment , moment la care toti speram sa fie cat mai indepartat, de fapt nu speram, suntem convinsi ca nu este atat de aproape cat ar putea sa fie, te uiti inapoi si te intrebi, oare nu puteam sa fiu mai fericit decat am fost.

    Nu stiu daca sunt cel mai in masura sa dau un epilog la toata aceasta discutie si implicit si la scrisoarea Natashei dar eu va rog sa incercati sa va traiti viata si sa nu pierdeti nici o secunda din drumul catre fericire (cea personala in primul rand) pentru ca secundele acelea nu vi le mai da nimeni inapoi. Suna egoist dar asa este.

    răspunde-i
  • bibilica
    • 10.06.2009

    Din experientele pe care le-am cunoscut eu povestite sau ca martor…

    Daca A este cu B de mult timp, C tanjeste, B pleaca undeva si C incearca, A cedeaza dar tot la B se intoarce daca relatia dintre A si B este de durata, serioasa

    Iar daca relatia dintre A si B nu este serioasa, sansele sa apara o D care sa intervina intre A si C cresc

    poate sunt eu pesimista…dar asa m-a invatat viata pana acum

    • Cabral Ibacka
      • 10.06.2009

      De obicei, da. Si tot de obicei… asa se curata oamenii sinceri, care iubesc frumos, de cei care ar „prinde” orice.

      Selectie naturala, nu?

    răspunde-i
  • Cabral Ibacka
    • 10.06.2009

    @ Maria Magdalena
    Te erijezi. In cel care stie mai bine. In cel care stie mai mult. In cel care… stie.

    In primul rand, triunghiul sentimental nu e un subiect serios. Cine spune ca TREBUIE sa fie serios? Tu? Eu? Altii? Nu, e pur si simplu un sibiect.
    In al doilea rand… te-ai implicat in subiect, nu in combaterea lui, ai pus patos si suflet.
    Eu ti-am spus una, tu mi-ai raspuns alta. Frumoasa incercare dar nu merge.
    Te doare, da, imi pare rau, da, dar daca te ascunzi acum, in ora 24 a zilei dupa degete culte… nu schimba cu nimic situatia.

    Tu spui de proiectele tale, interesante dealtfel. Asa… si?
    Nu pot convietui? Nu pot coexista?

    Si mai mult, tu te enervezi ca lumea reactioneaza la triunghiul sentimental. Stii de ce? Pentru ca astea sunt problemele care ard cel mai tare. Nu un film bun. Nu o chestie profund existentiala. Dar stai… tu stii deja asta, nu?

    Si ca si concluzie partiala… elitistii au probleme ordinare pe care nu le rezolva, au alte probleme, mult mai sus decat muritorii de rand. Si unde ajung? La un handicap sufletesc si social urias, ajung niste oameni chinuiti, dar aplaudati pentru interesul lor in subiecte speciale si deosebite.
    Dar, pentru ei, egoist vorbind… sufletul le e varza, singuratatea le e prieten.

    • Maria Magdalena
      • 10.06.2009

      nu am de castigat pe nici un plan in a te combate. am pus patos, pentru ca imi sta in fire.

      nu ai dreptate in majoritatea concluziilor pe care le-ai afirmat cu substrat despre persoana mea (fie ea si virtuala). Nu te mai contrazic pentru ca este inutil. Pana la urma este blogul tau.

      Cine imi da mie dreptul sa comentez aici?

      oricum. mult succes pe nisa ta.
      Te pricepi.

    răspunde-i
  • maria
    • 10.06.2009

    mda urata situatie, probabil ptr ca si eu am fost odata „cea plecata” iar ei isi zambeau in timpul asta, si isi zambeau atat de mult incat mie nu-mi mai zambea nimeni, nici macar cand mie imi venea sa-mi bag mana prin camera aia web si sa-l umplu de sarutari si sa-l rasfat cum numai eu stiam…si am aflat! si i-am dat naibi! si i-am/L-am lasat sa-si zambeasca in continuare…
    viata merge innainte mi-am zis, si am inchis usa si n-am mai deschis-o decat cand EL disperat a batut la ea…eu m-am dat la o parte, mi-am dat seama ca nu merita sa lupt, si am cazut ca secerata si tot la fel m-am ridicat:)…
    insa pana la urma se pare ca doar niste zambete pot fi foarte inselatoare si poate ca uneori e mai bine sa ramai la stadiul ala ca nu se stie ce se acunde in spatele lor si dezamagirea va fi mai mare…
    eu nu m-as baga niciodata acolo unde deja sunt doi,durerile vor fi mari intotdeauna indiferent care dintre ei va suferi….si cred ca ar fi multe sanse ca eu sa raman cea dezamgita, in cazul de fata Natasha,nu ai de unde sa stii ce e cu adevarat intre ceilalti doi…
    el cred ca-ti va spune doar varianta gri a relatiei, iar daca Cealalta se va hotari sa-i dea un sut in dos far nici cea mai mica retinere, probabil ca el va uita de zambetele voastre din birou si-si va da seama ca de fapt, ceea ce a pierdut, era motivul ptr care el iti zambea in fiecare dimineata…
    multa bafta in decizia ta, dar sa ai mereu in minte un lucru, ca nu sunteti 2, ci sunteti 3, indiferent de ce-ti va spune el, iar lupta va fi mai „insangerata” in cazul asta…

    • Cabral Ibacka
      • 10.06.2009

      Pana la urma, daca nu era ea, ma refer la cealalta, nu ai fi aflat.

      Si inca ceva: un barbat fidel nu este cel care nu face nimic pentru ca nu are sau nu cauta ocazia, un barbat fidel este acela care nu face nimic in momentul in care ocazia-i zambeste in fata.

      Si decat sa ai langa tine unul care sta cu tine caci nu prea are variante… mai bine unul care pleaca dupa alta, lasandu-te pe tine sa-l cauti pe EL in continuare.

    răspunde-i
  • Loading...