Regia : Bogdan Tiberiu Dumitrescu
DOP : Albert Radu
Scenariu : Razvan Roșca & Andreea.
Cu Andrei Aradits, Rodica Lazar, George Alexandru, Ioana Flora si Liliana Perepelicinic.
Da, printre cei de mai sus se numara cativa prieteni, deci n-am dreptul sa-mi dau cu parerea pentru ca nu voi fi obiectiv.
Nu stiu cum vi s-a parut voua, astept sa-mi spuneti…
Macar desenul lui Niculescu Adrian de la final e de laudat :)))
Care este ideea de final a acestui scurt metraj?
Nu cumva induce ideea ca si barbatii pot face copii? sau adopta? Nu cumva se face lobby pentru homosexualism, asa… subliminal!?
Daca ii intrebi pe toti cei care au comentat mai inainte ce au inteles din final, cu siguranta ca nu vor stii sa raspunda. Sunt in ceata complet, ei au ramas cu ideea trista ca multi nu pot avea copii. Dar finalul?!
Cine cunoaste bine subiectele sociale actuale va vedea ca este un afront adus demnitatii umane, familiei si a dreptului la viata in mod firesc si natural
Filmul mi s-a parut o combinatie intre Copilul Divin scrisa de Bruckner si Iubito, eu ma micsorez de acelasi autor. Si recunosc ca mi-as fi dorit sa nu fie de noapte buna.
Este un film ce se incadreaza perfect in sfera filmelor romanesti. Actorii joaca excelent transmitandu-mi durerea lor. Din cate stiu eu asta este ideea de arta: ar trebui sa iti transmita ceva. Iar filmul acesta reuseste.
Cu ceea ce transmite am eu o problema. Nu imi plac sentimentele pe care mi le naste acest film. Pe de alta parte este atat de usor sa starnesti teama, frica, durere in cineva si cu atat mai greu sa il inveselesti. Filmul romanesc in general, si acest film in particular, a ales calea usoara: imi arata o Romanie pe care o stiu, ma indentific usor si cu persoana tratata prost in spitale, si cu guma de mestecat primita ca rest la chiosc, si cu zgomotele din jur.
Pe de alta parte parca azi soarele era un pic mai sus pe partea mea de Bucuresti, si atunci cand a plouat nu au ramas in urma balti cu un aer mai fara praf, mai curat. Si mai mult de atat exista doctori buni in Romania, care nu scot chiar tot, exista oameni care vorbesc intre ei si isi exprima sentimente, exista dialoguri rapide si exista multe motive de bucurie.
Exista si filme romanesti care incearca sa starneasca veselia dar acolo ma simt ca si cum mi se spune „Razi acum” si parca nu pot. Totul este mult prea galagios, mult prea fortat, mult prea porcos, mult prea diferit de noi, sau cel putin de mine.
Si, da, ar fi frumos ca prin media sa se incerce o schimbare a romanilor, dar o schimbare in bine. Sa fim mai multi cei care cred ca pot sa faca ceva, si aleg sa isi exprime opinia, asumandu-si in acelasi timp posibilitatea greselii, si mai putini cei care se ascund in umbra lui: „Nu o sa fiu eu ala care schimba ceva” sau a lui: „Oricum nu se schimba nimic”. Pana acum eu nu vad decat o reusita schimabre in rau.
Sunt de acord cu Ioana…cand un regizor roman se gandeste sa faca un film tre` sa fie trist frate, ca nu se mai poarta nici happyend-ul si nici voia buna. Daca iei putin youtube-ul la maruntit numai peste genul asta de scurt-metraj dai. O familie trista care se zbate in problemele de zi cu zi, pusa in ipostaze care trebuie sa scoata in evidenta hibele societatii in care traim. Si cadre foarte lungi, ca pentru Cannes. Asta vad eu. Ca or fi substraturi pe care eu nu le inteleg…sunt de acord ca poate sunt limitat.
Daca te uiti pe youtube dupa filme de Igor Cobileanski gasesti cam aceleasi teme abordate doar ca moldovenii stiu sa fie si veseli. si o duc mai rau ca noi.
Daca vrei sa faci o schimbare, indiferent de jobul pe care il ai, fa-o in bine si pune un zambet pe fetele celorlalti. Saracie, delasare, si Orbit dat ca rest la chiscul de peste strada…putem vedea zilnic.
E clar ! cititorii tai sunt mai destepti ca ai lor. Ma asteptam, pentru ca tu ai postat acest filmulet, sa gasesc doar opinii „pro” si totusi vad ca sunt si persoane care isi spun parerea cinstit si fara teama de a rani sentimentele actorilor/producatorilor/etc. Parerea mea? naspa manca-ti-asi, prea abstract pentru puterea mea de intelegere, prea se incearca intiparirea in analele cinematografiei cu un filmulet plin de simboluri si totusi plin de stereotipii. Un mic plus pentru actori totusi, la asa scenariu nici Al Pacino nu putea face mai mult.( netul merge foarte prost in Maroc- am stat 3 ore si 37de minute ca sa se incarce filmuletul- asa ca am o scuza daca am fost incoerent sau prea dur)
Am vazut acum cateva zile filmultetul siiii e un short film dubios, problemele cu care se confrunta oamenii zilnic, familii care se chinuie ani de zile sa faca copiii, frica romanului de doctor si preferinta acestora de a merge doar in cazuri de urgenta, inloc sa se trateze inainte, cancerul. Eu il vad ca un joc, o drama care se transforma in ceva nou, pe genul „ne obisnuim si cu asta”…
Si probabil ca veti zice ca n-am inteles nimic, totul e un simbol, robinetul care curge noaptea, sanul care se umfla, tigarile cumparate, etc. Ceva deosebit de inteligent si de subtil pe care numai un om cu o profunzime aparte il intelege. Aiureala! Asta e enervant in filmuletele romanesti! Montajul asta iti da o stare proasta, indiferent ce elemente subtile il compun si asta cred ca e tot ce conteaza…
Mi s-a parut cea mai mare porcarie! Daca exista vreun context anume pentru care a fost creat acest filmulet si care, dezvaluit, va face lumina asupra subiectului, poate mi-as schimba parerea. Altfel… aceleasi probleme ale filmului romanesc: cadre lungi fara dialog, imagini care iti induc depresia instantaneu, dialoguri urate, oglindirea unei realitati romanesti (de exemplu atitudinea medicului) ceva cam fortat (si spun asta pentru ca azi poti merge la o clinica privata unde e civilizat) si toate acestea pentru ca un geniu chinuit sa isi exprime talentul. M-am saturat de lectiile pe care ni le dau regizorasii nostri prin filmulete de genul asta in care vezi numai gri, auzi numai injuraturi, se vorbeste despre saracie, comunism, prostia omeneasca, lipsa de cultura si asa mai departe. Practic te uiti pana la capat pentru ca te roade curiozitatea si astepti mereu un final care sa salveze continutul prost si aproape toate se termina brusc, se taie imaginea si tu ramai ca prostul gandind: si care e faza???!!
In fine… Probabil ca exista aici un sens, o idee artistica, ceva… Mie insa nu imi place genul asta de arta.
Vaaaii… ce porcarie!
Mi-a placut. Jocul actorilor. Si muzica.
Povestea am simtit-o putintel trista.
Daca ar fi fost sa scriu scenariul probabil ca ea ar fi mers impreuna cu el la doctor. Ei doi ar fi vorbit altfel, mai cald. Si as fi gasit o solutie. Chiar si adoptia. Eh, dar asta ar fi fost povestea mea 🙂
Cum spuneam, mi-a placut.
Acest web site folosește cookie-uri pentru a furniza serviciile și pentru a analiza traficul, detalii.
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.