O nouă zi. E 06:10 A.M. și m-am trezit să plec la o filmare. Parcă nu mi-e foame, am puțin timp să scriu pe blog.
Despre ce? Despre oameni. Despre suflețel.
În teorie e un post vesel. Vorbește despre oameni care – contrar tuturor șanselor – își găsesc jumătatea.
Oameni care ar trebui să fie fericiți pentru că și-au găsit sufletele pereche, care ar trebui să meargă prin viață mulțumiți… umani care ar trebui să se bucure – pur și simplu să se bucure! – de toate lucrurile mici și mari pe care le trăiesc în relația lor de iubire.
Dar mulți dintre umanii ăștia ajung să fie nefericiți în relația lor. Ajung chiar s-o abandoneze…
De ce?
Pentru că pleacă urechea la toți triștii care-i înconjoară.
Pentru că se lasă influențați de către X sau Y și ajung să ia decizii ascultându-i pe X și Y… refuzând să-și dea ascultare propriei inimi sau propriului creier.
Îmi povestea amărât un prieten cum a ajuns să divorțeze de nevastă.
De nevasta pe care acum recunoaște că o iubește. Și-o iubea și-acum trei luni, când i-a spus fetei că vrea să divorțeze.
Îmi povestea amărât cum – înainte să vrea divorțul – i-au arătat prietenii lui, toți divorțați, ce nasol trăiește. Cum i-au arătat că soția lui nu e cum trebuie, că nu-l respectă îndeajuns și că… el e mai puțin bărbat pentru c-o lasă pe ea să poarte pantalonii în casă.
Imbecilități… pe care le-a crezut, pe care și le-a însușit.
Și-a ajuns acum să-și petreacă timpul cu prietenii care i-au dat toate sfaturile alea bune… acum se îmbată toți prin Centrul Vechi căutând amărâți pe cineva cu care să facă sex.
Așa-s oamenii influențabili… se uită în gura prietenilor, cunoștințelor și amicilor și-și nenorocesc viețile pentru că gândesc cu creierul altuia, pentru că văd cu ochii altuia și nu prin ochii lor.
Dar am o veste proastă pentru noi: suntem cu toții influențabili.
Așa că ar fi bine… să ne alegem bine prietenii.
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.