De ce nu se mai insoara barbatii?

Am primit asta de la Silvia, pe mail:

Te citesc de ceva timp si cred ca ai o gandire limpede, vezi lucrurile asa cum sunt, cu bune si rele. Si esti just. Parerea unui barbat in cazul asta mi-ar fi de mare folos. De ce nu se mai insoara barbatii? De ce moda asta a locuitului impreuna fara acte e un pretext de a fugi de casnicie?

Raspunsul depinde, evident, de la cuplu la cuplu, de la o situatie si-o relatie la alta. Insa, daca vrei sa compresam toate vorbele pe tema asta iti spun simplu ca barbatii nu se mai insoara… de frica!

Da, le e frica… de responsabilitati, de ingradirea propriilor libertati, de o schimbare care pe termen lung se poate dovedi nefericita, de atatea exemple negative din jur, le e frica… de orice!

Daca vrei… le putem lua pe rand.

Barbatii nu se mai insoara din cauza fricii de responsabilitati.Barbatul singur are cumva gandirea unui animal de prada. Papa, caca, sex si nani. In toata ecuatia asta, dupa cum se vede, lipsesc responsabilitatile majore. Nu au apasari, nu au stresuri, nu are nimeni dreptul sa le impute ceva. Si chiar daca se implica intr-o relatie serioasa… in cazul in care treaba se complica – asa cum nu-si doresc – dau cu praf de ninja si dispar ca prin minune (si nu e nicio instanta care sa-i cheme la discutii ulterioare, pentru finalizarea actelor de divort).

Barbatii nu se mai insoara din cauza fricii de a li se ingradi libertatile. Hai s-o spunem pe-aia adevarata acum… barbatul insurat nu mai face lucrurile pe care le face cel singur (nu, nu are nicio legatura cu sexul). Si insuratul nu face ce face cel-singur-si-invidiat pentru ca nu mai este singurul stapan al propriului timp, al propriilor decizii… acum forul de conducere este compus din doi oameni. Si faptul ca el nu mai este cel care ia singur decizia… pe el il face sa simta ca si-a pierdut independenta.

Evident ca la frustrarile astea contribuie si mistourile prietenilor (insurati sau nu) care il tachineaza de-l suie pe tavan pe insuratul care n-a gasit intelegere la nevasta. Pai… cel care nu-i inca insurat vrea sa ajunga sa pateasca toate astea?! Nici gand!

Da, stiu, o sa-mi spuneti ca si femeile isi pierd in aceeasi masura libertatea atunci cand se marita. Hai sa spunem ca 1) femeile par ceva mai dispuse sa renunte la libertatile astea (ma rog, o parte dintre ele) si 2) ego-ul barbatilor este mai bine dezvoltat (aici „bine” nu are neaparat un sens pozitiv).

Barbatii nu se mai insoara de frica monotoniei de a face sex cu aceeasi persoana. Forever! Aici discutia se termina repede… daca in cuplu se intalnesc doua persoane inventive si deschise la cap… viata sexuala in cuplu poate fi cu artificii. Daca nu… treaba e trista si prezinta frustrari groaznice.

Barbatii nu se mai insoara pentru ca le este frica de faptul ca n-au nimerit nevasta potrivita. Greu de convins ca e sau ca nu e asa, barbatul se va intreba multa vreme daca „e ea sau nu e ea?”. Cea mai mare greseala o va face atunci cand isi va intreba prietenii, iar ei isi vor da cu presupusul despre respectiva femeie, pentru ca nu cunosc decat o mica parte din ea. Mai devreme sau mai tarziu, insa, barbatul va realiza ca ea era. De multe ori se intampla ca el sa realizeze ca ea era dupa ce ea… s-a maritat cu altul, dar asta-i bafta lui!

Iar in discutia asta isi face loc acel infam, retard si cretin „toate femeile e curve” . Nu sariti cu gura, n-am spus-o eu. In schimb sta scrisa pe toate gardurile, este cantata in clipuri muzicale, se vorbeste despre traba asta prin emisiuni tv… a ajuns un subiect comun si la ordinea zilei. Problema nu e ca spun asta barbatii ci ca au ajuns sa spuna treaba asta pana si femeile… asa ca ce incredere sa mai ai in cea pe care ti-ai dori-o de nevasta?

Barbatii nu se mai insoara din cauza fricii de a face o schimbare (care pe termen lung se poate dovedi nefericita). Stiti cum e cu omul… cand se obisnuieste cu ceva, greu il mai scoti de pe directia aia. Asa si barbatul… daca s-a obisnuit singur, sau daca s-a obisnuit intr-o relatie dar fara casnicie, el nu va mai vedea rolul schimbarii. De fapt, sunt sanse sa vada rolul dar… sa-i fie frica de schimbare. Si-atunci se va lupta cu toate puterile sa nu faca schimbarea asta. E mult de vorba pe tema asta dar cred ca cel mai bine o explica un psiholog, ceea ce eu nu-s.

Barbatii nu se mai insoara din cauza a ceea ce a devenit, cel putin la nivel declarativ, casnicia. Voi, fetelor, sunteti (nu va suparati ca spun asta, va rog) mai visatoare, mai naive. Si din cauza asta sunteti si mai optimiste.

in timp ce fetele se gandesc la „Uite ce cuplu frumos e in fata noastra la cinematograf„, barbatii se gandesc „Asa, pup-o, pup-o, sa vezi cand o s-o apuce tipatul la tine prin casa… ce-o sa-ti mai dai tu cu pupatul asta in cap!”.

In timp ce fetele vad „si au trai fericiti pana la adanci batraneti„, barbatii ciulesc urechile in stanga si-n dreapta si aud numai „si au trait batrani, dar fara frumuseti„.

Voi vedeti romance-ul, barbatii vad divorce-ul. Si nu pentru ca ar fi din cale-afara de pesimisti ci pentru ca… fiecare dintre noi, baietii, avem cel putin un prieten ciuruit de nevasta la tribunal. Si asta ne duce la urmatorul punct… care stiu ca suna ciudat.

Barbatii nu se mai insoara pentru ca stiu ca la divort… raman in chiloti (si aia gauriti in fund). Inainte sa te inflamezi, draga mea, nu uita ca am 34 de ani si ca cel putin 60% din multimea de prieteni pe care-i am… au divortat. Nu pun la socoteala si divortul meu, pentru ca a fost altfel decat se intampla de obicei. In schimb… am, din pacate, o experienta vasta din a-mi insoti prietenii (de fiecare data ajung sa-mi fie prieteni amandoi, si el si ea) la tribunal. Si-ti spun ca de cele mai multe ori ea a primit mai mult decat te-ai fi asteptat. Pentru ca, buna sau rea, asta e legea, sau… daca nu e asa legea, asa se decide la tribunal. Nu mai vorbim de custodia copiilor, ca atunci intram in niste nenorociri de te ia capul.

Ca sunt cazuri in care hotararile judecatoresti il ajuta mai mult pe barbat… nu contest. Dar, overall, cred ca stim cu totii cum sta treaba…

Deci, a ajuns parte din folclor ideea ca barbatul ia treningul – fosta sotie ia vila si copilul. Pai… cat de misto sa fie treningul ca sa te multumesti doar cu el?!

Si ca sa va spun ultima idee pe tema asta: barbatii nu se mai insoara pentru ca le place sa fie vazuti ca fiind grozav de smecheri si superb de independenti! Si-atunci cand se intalnesc mai multi barbati doar nu poti sa povestesti „Vaaai, dar ce bine ma inteleg cu nevasta-mea, chiar ieri am vazut un film de dragoste impreuna…„.

Ca daca spui asa ceva esti cel mai gaina din toata gasca. In schimb, daca povestesti ca noua colega de birou se uita numai la prohabul tau… esti eroul lor! Cine vrea sa fie gaina? Nimeni? Erou vrea sa fie cineva? Pai da…

Deci, ca sa concluzionez… de ce nu se mai insoara barbatii? Nu stiu, depinde de fiecare individ in parte. Eu m-am insurat si – cu toate ca sunt campion la vaicareala – sunt bine aici sub papuc.

Pe aceeași temă

Comentarii

Lasă un comentariu la acest articol...
  • Catalin Zălog
    publicitate

    Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

  • Megalodon
    • 29.12.2019

    Emil Cioran:“Singurul lucru de care sunt mandru ca l-am descoperit foarte devreme, inainte de douazeci si unu de ani, e ca nu trebuie sa procreezi.De aici mi se trage groaza de casatorie, de familie si de toate conventiile sociale.E o crima sa-ti transmiti tarele unei progenituri, silind-o astfel sa treaca prin aceleadi suferinte ca tine, printr-un calvar poate si mai cumplit decat al tau.
    Sa dau viata unei fiinte care sa-mi mosteneasca nefericirile si bolile-asta n-am putut s-o accept niciodata.Parintii sunt cu totii niste iresponsabili sau niste asasini.Doar brutele ar trebui sa procreeze.Mila te opreste sa devii „genitor”.Cuvantul cel mai atroce din cate cunosc.”

    Gustave Flaubert: „“He seriously thought that there is less harm in killing a man than producing a child: in the first case you are relieving someone of life, not his whole life but a half or a quarter or a hundredth part of that existence that is going to finish, that would finish without you; but as for the second, he would say, are you not responsible to him for all the tears he will shed, from the cradle to the grave? Without you he would never have been born, and why is he born? For your amusement, not for his, that’s for sure; to carry your name, the name of a fool, I’ll be bound – you may as well write that name on some wall; why do you need a man to bear the burden of three or four letters?”

    răspunde-i
  • marius
    • 27.08.2019

    Cand privesti inainte ,totul este superb si frumos . Cand privesti inapoi TRISTETEA SI AMARACIUNEA TE OMOARA…

    răspunde-i
  • Gigi
    • 29.06.2019

    O fi avand legatura cu evolutia speciei? Singurul lucru negativ ar fi scaderea natalitatii…

    răspunde-i
  • Vasile Mironeasa
    • 04.03.2019

    Nene Cabral , o să fiu sincer, nu cu tine, nu cu mine , nici cu cei care au comentat aici, o să fiu sincer cu realitatea zilelor în care trăim ! Atât bărbații, cât și fetele ,(femeile) nu se căsătoresc la timpul potrivit din lipsă de educație . Și o să mă explic : Tinerii, la vârsta când ar trebui să se căsătorească, nu își fac niciun plan , dar dacă , întâmplător întâlnesc o persoană care le cade cu tronc și reușesc să o cucerescă, încheagă vrând-nevrând o relație, care apoi se poate transforma întro căsătorie. Dacă tinerii ar fi educați în spiritul încheierii obligatorii a căsătoriei, a întemeierii unei familii, ei și-ar face planuri atunci când vor considera că trebuie să-și creeze o familie, însă nu sunt educați fiindcă nu-i educă nimeni , sunt lăsați la cheremul instinctului de conservare , care acționează diferit de la individ la individ. Aceasta demonstrează că tinerii din Mileniul III nu mai au interesul de a-și încheia o familie ca pe vremuri , ei caută modalități diverse , datorită excesului de ambiguități la care sunt expuși, nu de frică, ci din lipsă de educație !

    răspunde-i
  • […] Articolul este unul foarte vechi, ăsta: De ce nu se mai însoară bărbații? […]

    răspunde-i
  • Cristi
    • 11.02.2019

    Am avut răbdare sa citesc toate comentariile voastre: unele conțin unele adevăruri, altele, nu…

    Problema cea mai importanta este următoarea: norocul și șansa, ghinionul sau lipsa de șansă.

    Daca împărțim simplist relația dintre 2 persoane de sex opus, avem 3 direcții: iubire, căsătorie, sex.

    Este foarte important ca, nu sa avem noroc, ci sa nu avem ghinion, pe una dintre cele 3 direcții.

    Eu am avut ghinion, atât în dragoste, cat și în sex… Nu m-au iubit decât curvele (cu care nu puteam sa fac casa, deoarece ma înșelau cu alți bărbați) și, ca urmare, fără dragoste, a existat mai puțin sex și nu am fost nici un tip extrem de atrăgător, ca sa cada pe spate toate femeile din jurul meu. Pe de alta parte, la capitolul sex, am avut parte de o multe ghinioane, care au aruncat în aer partida de sex inerenta (brusc, nu mai aveam unde s-o facem; dacă aveam unde, era pe ciclu, etc.). Iar dacă alegeam sa fiu cu o virgina, n-aveam nici o șansă la sex (am stat cu nevasta-mea 6 ani pana când și-a început viata sexuala cu mine).

    Ce faci în situația asta? Te mai căsătorești? Când pare ca soarta lucrează împotriva ta pe plan relațional?

    M-am riscat și am făcut pasul… Târziu, după 14 ani de relație.. Am zis ca după atâta timp, nici nu mai contează. Îmi doream foarte mult un copil (am o fetita minunata) și ma speria de moarte singurătatea de la bătrânețe, când te ramolești și nu mai ai pe nimeni.

    Nevasta-mea nu m-a iubit și am știut asta încă de la căsătorie, dar am acceptat situația. Era ea sau nu mai era nici o femeie în viata mea, asa ca am acceptat compromisul.

    Căsătorie fericita? Nici pomeneala!… Pentru o căsătorie funcțională, este nevoie doar de toleranta…. De respectarea unor reguli simple pentru amândoi (fără infidelități, respectarea unor libertăți ale celuilalt: ea sa meargă împreună cu prietenele la restaurant sau eu cu băieții la o bere (pe care ii mai lasă nevestele), respectarea unor pasiuni și plăceri: asa cum eu ii tolerez mofturile de legate de înfrumusețare și cheltuirea unor anumite sume de bani pentru asta, asa și nevasta trebuie sa accepte sa cumpăr, sa zicem, un sistem audio, un HDD extern, etc., lucruri care ei i se par neimportante.

    Nu o data s-a pus problema de divorț! Ne-am certat de multe ori și urat de tot, în care ne-am jignit crunt, unul pe celalalt! Pana una alta însă, nu am fost asa de rău, asa cum nici ea nu a fost. Nu am înșelat-o, nu am vicii (tutun, alcool, droguri), nu am fost la curve, nu joc la jocuri de noroc, am adus banii în casa, nu am fost violent (decât verbal); practic, eu m-am comportat ok din multe puncte de vedere. Sexul s-a rărit, după 20 de ani de sex cu aceeași femeie, dar nici ea nu a făcut nimic ca sa mențină sexul la un anumit nivel, iar lipsa iubirii din cadrul relației a fost un handicap, asa ca ma mir ca o mai facem 1-2 ori pe săptămână, având în vedere ca ea nu m-a mai sărutat de 10 ani.

    Sunt multi bărbați atât de îndrăgostiți ca nu-și dau seama ca sunt luați de femei din interes; eu am fost perfect conștient! Este ideal ca în cazul unei căsătorii sa existe o iubire reciproca reala; se pot face mai ușor compromisuri și se poate trece peste probleme, diferențe, iar certurile pot fi stinse mai ușor. Este bine de asemenea sa existe o discuție înainte în care sa se stabilească niște reguli clare (eu nu am avut o asemenea discuție), astfel încât, dacă, exista ceva anume care trebuie satisfăcut cu orice preț și ea nu se poate adapta, sa evitați a face pasul matrimonial, pentru ca altfel, aceea problema va fi o sursa de conflicte dure și neplăcute pentru tot restul vieții.

    Deci, dacă eu m-am căsătorit în asemenea condiții, nu vad de ce n-ați face-o voi. Acum, dacă sunteți trecuți de 40 de ani, și nu ați fost niciodată căsătoriți, atunci mai bine lasă, trăiți-vă burlăcia pana la capăt; ce rost mai are?… Foarte important este ca viitoarea soție sa va semene cat mai mult, sa puteți comunica, sa puteți face compromisuri, etc. si nu numai unul dintre voi, ci ambii, ca mariajul vostru sa aibe o șansă. Si NU, căsătoria nu este o fericire, este un coșmar. Taica-meu a avut 3 nevaste si cu nici una nu s-a înțeles perfect și nu a fost 100% fericit!

    răspunde-i
  • George
    • 31.08.2017

    Daca merge bine treaba in casnicie nu conteaza daca esti sau nu esti sub papuc. Traim intr-o societate mult prea sexualizata din pacate. Totul se reduce la bani si la impresii*. Ce or sa creada oamenii despre mine. In loc ca fiecare sa-si vada de viata lui (reala). Multe sunt reale (dintre scuze), dar sunt si unele imaginare. Nu in sensul ca sunt inventate de autor 🙂 … ci ca noi insine ni le inventam. Ca sa nu zic ca sunt scuze.

    răspunde-i
  • Megalodon
    • 22.06.2014

    Stau si ma gandesc de multe ori la cunoscuti sau la prieteni si mi se face mila de ei cand vad ce femei au pe langa ei si cum obisnuinta sau sclavagismul vaginal le distruge personalitatea si caracterul.
    Vad zi de zi cum femeile distrug totul si asta nu e neaparat vina lor ele saracele nu stiu ce fac , zi de zi streseaza barbatul pana ce acesta se conformeaza cu cerintele femeii , dar problema este ca aceste cerinte ale femeii sunt total in contradictie cu dorintele ei . Femeia streseaza barbatul pentru a obtine subordonarea acestuia iar cand o obtine realizeaza ca de fapt ea dorea sa aiba alaturi un barbat si nu un subordonat , un mascul cu personalitate si nu un papalapte care sa zica in permanenta “cum spui tu mami” .
    Si uite asa se distruge orice relatie, ecuatia e simpla: femeia cere , barbatu ofera, femeia realizeaza ca ea vroia de fapt un barbat si nu un sclav si de aici la a-l insela sau la despartire nu mai e decat un pas.
    Imi este mila de acei barbati care facand placerile femeilor isi semneaza singuri condamnarea la despartire sau si mai rau la o viata cu o femeie care se va gandi totdeauna la un alt gen de barbat.
    Imi este mila de barbatii care nu stiu sa respecte femeia si sa o iubeasca pastrandu-si verticalitatea de mascul .
    Imi este mila de barbatii fara barbatie si stiti de ce imi este mila? Acei barbati niciodata in viata lor nu vor sti ce inseamna o mancare adusa dimineata la pat , o pijama curata si calcata pe care sa o gaseasca la capatul patului, o vorba buna si un masaj cand vine obosit de la munca. Imi este mila de acei barbati ce se vor culca flamanzi sau cu mancarea stata in gat . Imi este mila si de copii lor facuti din datorie . Imi este mila de viata chinuita la care se condamna singuri. Imi este mila cum isi bat joc de ei si de sufletul lor . Imi este mila si nu am ce face deoarece barbatul care a fost prins cu capul intre picioarele femeii greu mai scapa, trebuie sa aiba un caracter foarte puternic sa reuseasca sa rupa lantul sclavagismului vaginal si sa isi scoata lesa umilintei de la gat .
    Imi este mila de toti care traiesc degeaba si trec prin viata ca sobolanul prin conducta umeda si intunecoasa.
    Dumnezeu sa-i aiba in grija .

    • Daiana
      • 29.10.2015

      Asta da raspuns! Adevarat!

    răspunde-i
  • aba
    • 18.07.2012

    Eu nu m-am insurat pana acum pt. ca nu sunt in stare sa-mi gasesc pe cineva…Niciodata nu m-am priceput sa abordez o femeie sa am idee de a concepe un dialog etc…Si daca am incercat sa abordez am facut-o la modul mai direct si nu a iesit nimic,pt ca nu pot sa joc teatru gen vrajeli abureli etc…Ma las dus de feeleng si atat.

    răspunde-i
  • Raluca B
    • 12.04.2012

    1. In opinia mea, sentimentul de dragoste trebuie sa fie mai puternic decat teama de responsabilitate.
    2. Nu mi se pare corect ca locuitul impreuna timp de x luni/ani sa reprezinte o conditie esentiala pentru a te casatori. Parintii si bunicii nostri nu au trecut prin „faza” asta, si slava Domnului, au demonstrat ca sunt exemple de cupluri cu o casnicie trainica. Presupunand ca o fata are 8 prieteni, cum ar fi daca ar convietui ca sot si sotie cu fiecare dintre ei? Cred ca in spatele acestei conditii se ascunde intentia fiecarui barbat de a verifica potentialul de nevasta si gospodina al iubitei. Iar daca nu corespunde criteriilor, ii da un sut in fund. E ca o motocicleta „de proba”. Unde mai ramane entuziasmul de la inceputul casniciei, placerea de a-l descoperi zi de zi pe celalalt, de a-i cunoaste tabieturile? Ok, nu-ti convine ca el nu-si duce sosetele murdare in cosul de rufe sau ea nu pune suficienta sare in ciorba. So what? Nu e nimic ce nu poate fi remediat. Pe de alta parte, locuitul impreuna, ce precede casatoria, nu te scuteste de traume si suferinte in cazul unei despartiri. Diferenta e ca nu mai ajungi in fata judecatorului si nu mai imparti bunuri si copii, dar efectele psihice sunt in mare parte aceleasi. Cunosc multe cazuri in care cei doi s-au casatorit in mai putin de 6 luni, n-aveau nici casa, nici masa si in momentul actual o duc foarte bine. Dar pentru asta iti trebuie si un dram de nebunie specifica unui indragostit. Vorba lui Teo Trandafir „e foarte intersant sa o iei de la coada” 
    3. „Nu avem nevoie de un act ca sa fim fericiti” mi se pare cea mai tampita scuza. E ca si cum ti-ai pastra o portita de iesire sau un timp de a studia „piata”, in caz ca apare ceva mai avantajos. Bun, nu ai nevoie de un act, dar nici prezenta acestuia nu te incurca. O faci, arunci certificatul in fundul unui sertar si iti vezi in continuare de fericire. Nici faptul ca divorturile prietenilor ne inconjoara, nu reprezinta un motiv. Fericirea difera de la persoana la persoana, in functie de ce si-a ales fiecare. Si pana la urma, ce vina am eu (iubita ta), ca dobitocul tau de prieten s-a insurat cu o fufa, care acum il jumuleste prin tribunale?
    4. De la o varsta devine cam penibil sa nu te insori de teama ca prietenii vor face misto de tine. Nu vad de ce este o rusine sa fii casatorit. Cat poti sa „copilaresti”? 30, 35, 40, 50 de ani..Intotdeauna mi-au starnit un sentiment de repulsie acei barbati trecuti bine de prima tinerete, cu aere de crai, care nici nu vor sa auda de casnicie si carora li se scurg ochii dupa fundurile femeilor. Astfel de barbati sunt de un egoism infinit si traiesc degeaba.
    5. Bun, nu vrei sa te insori, nu esti genul, refuzi ideea de a te lega de cineva etc etc. Dar ar fi dragut din partea ta sa imi faci cunoscute conceptiile tale intr-un timp rezonabil, sa stiu la ce sa ma astept. Nu de alta, dar poate unele dintre noi inca mai cred in astfel de „basme”, cum e casnicia, poate nu ne place sa ne pierdem timpul, sa fim consumate, sa ne urcam intr-un tren fara sa stim destinatia, pentru ca mai apoi sa auzim „imi pare rau, dar am realizat ca nu sunt pregatit si tu nu esti ceea ce caut” (asta dupa vreo 8 ani de convietuire).
    6. In Romania nu exista institutia contractului prenuptial, ci doar aceea a regimului matrimonial (in 3 variante). Toti ne batem cu pumnul in piept ca nu ne casatorim fara un astfel de contract, dar din pacate multi sunt inca reticenti. Mi-ar placea sa surprind reactiile oamenilor atunci cand aud de separatia de bunuri. Pur si simplu sunt ingroziti de idee. Sar ca arsi, sa si cum i-ai injura „Cum adica sa avem bunurile separate? Pai eu ma insor sa avem totul la comun, ca asta inseamna sa fim casatoriti.” Numai ca unul munceste ca sclavul si plateste ratele, celalalt freaca menta, si in final bunul e „al nostru” doar pentru ca sunt casatoriti.

    • anonim
      • 05.04.2013

      Foarte bine spus Raluca B…
      Ne tot invartim in jurul cozii… Asta cu jumulitul in tribunal e pentru tipii care se insoara femei carora le lipseste integritatea si bunul simt cu desavarsire si pe deasupra nu sunt capabile nici sa-si castige singure existenta. E normal sa faca orice sa aduca unu „sponsor” in fata altarului…altfel ar muri de foame.
      In cazuri de genul asta, da, ii inteleg pe barbati, dar sunt atatea cazuri in care ea castiga mai mult si singurul motiv pentru care isi ea doreste sa se casatoreasca e sa intemeieze o familie alaturi de omul pe care il iubeste si il considera potrivit pentru ea.
      Insa si in cazul asta sunt barbati care se fofileaza si o dau inainte cu „traitul clipei, …copilaritul….nu sunt pregatit…la ce ne trebuie un act” chiar dupa 4-5 ani de convietuit.
      Eu cred ca sunt doar comozi si continua sa se bucure de un lucru bun fara a avea intentia de a face ceva…si de ce ar face…atata timp cat au tot ce-si doresc…nu mai au nici o motivatie.
      In comment-urile de mai sus n-am vazut expus cazul in care barbatul si femeia sunt pe picior de egalitate pe plan financiar, locuiesc impreuna de ceva ani…dar el e tot nepregatit. Atunci care mai e scuza?
      Din punctul meu de vedere nu au nevoie decat de o trezire la realitate…
      E drept aici gresesc femeile…care de teama ca il vor pierde pe print se complac, se imbata cu cateva replici de genul „Eu vreau sa ma casatoresc cu tine, nu vreau pe nimeni altcineva, dar intelege-ma …inca nu ma simt pregatit …” si in timpul asta acumuleaza frustrari si suferinte.
      E drept ca e nevoie de un timp pentru a va cunoaste si a vedea cu cine vrei sa-ti petreci viata…dar cand se consuma cativa ani in care au convietuit fericiti si tot se emit pretexte ca cele de mai sus…deja e un bullshit…ma scuzati de expresie!

    • Denisa
      • 14.04.2012

      Holy shit ! Cam scurt comentariul tau 🙂

    răspunde-i
  • Loading...