Am crezut întotdeauna că relațiile sentimentale sunt similare unor afaceri – și mă refer aici mai ales la partea sentimentală, să nu mă înțelegi greșit.
Cei doi afaceriști se întâlnesc, premisele afacerii par bune, câștigurile de amândouă taberele par promițătoare, se aprofundează discuțiile. Dacă după tatonările inițiale pare că afacerea poate fi durabilă, poate evolua, dacă pare că partenerii de afaceri se înțeleg asupra termenilor, atunci se bate palma și se întâmplă fuziunea.
Nu-i așa și într-o relație sentimentală? Se întâlnesc cei doi amorezi la un cico și-o înghețată, stau de vorbă, se descoperă reciproc. Dacă se plac… continuă să se tatoneze, să se apropie, fuzionează ocazional și intens dar în același timp se și sondează planurile de viață, gândurile de viitor, pozițiile față de diferite aspecte ale vieții. Și după o perioadă – care variază mult – sunt șanse ca cei doi parteneri să-și propună o colaborare pe termen lung… numită căsnicie.
E clar că seamănă, cele două tipuri de relații au foarte multe congruențe pentru că au în comun ceva foarte important: interesul comun. În relația de business interesul comun este banul, în relația de cuplu interesul comun este binele, în toate aspectele lui.
Ei bine, din păcate asemănările se păstrează și-atunci când relația încetează să mai aibă sens pentru unul dintre parteneri.
Așa cum uneori în business unul dintre parteneri îl trage în piept pe celălalt, fură din bani și fuge din firmă, așa se întâmplă și în cuplu… unul pleacă fără să se uite că-n urmă lasă un fost partener în panică, disperare și tristețe.
Un exemplu? Întrebam acum câteva zile dacă a încercat cineva vreodată să vă sufle iubitul sau iubita de sub nas.
Ca răspuns la întrebare am primit un comentariu, acesta:
Salut Cabral,
Din pacate, da… am trecut si eu printr-o chestie similara .
Si cum ziceam… din pacate lui chiar i-a tinut… ce pot sa spun e ca am avut o relatie de 4 ani cu o tipa si aveam planuri destul de marete impreuna. Inclusiv casatorie .
El ii facea avansuri zilnic (erau colegi la job), pana intr-o zi cand ne-am certat si a iesit la un suc cu el.
Cearta plus monotonia care se acumulase intre noi a aruncat-o fix in bratele lui… ma rog long story short, portughezii sunt niste afemeiati care – sincer – ar merita castrati .
Cert e ca si acum dupa un an si sase luni inca mi-e dor de ea…
Nu sunt o fire violenta dar ma jur ca daca o sa il vad vreodata pe amantu’ ala parasit o sa aiba nevoie de o noua fata.
Trecâd peste partea cu castrarea… așa arată o poveste întâlnită pe scară largă, peste tot în lume, în majoritatea societăților.
De ce nu știm să încheiem afacerea elegant, cu tact, în așa fel încât să nu lăsăm în urmă jale, frustrări și ură? De ce ne părăsim atât de urât iubiții ori iubitele?
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.