Da, am stat azi-noapte si am vazut Masterchef in reluare. Nu-mi propusesem asta, caci astazi avem – eu si Ino – ziua experimentului (revin mai tarziu cu video, sper sa iasa bine) si stiam ca ma voi trezi cu noaptea-n cap… dar dupa ce m-am uitat la cateva cadre m-a legat de canapea.
E, eu fac teveu de vreo 14 ani, deja deformatia profesionala nu poate fi dezvatata, asa ca atunci cand ma uit la o emisiune ma uit la multe detalii la care majoritatea nu se gandeste. Si nu pentru c-as fi eu mai cu mot, special si deosebit, ci pentru ca… asta mi-e meseria.
Ei bine… Masterchef Romania se dovedeste a fi un succes, si inca unul mare. Dar e ciudat, totusi… oamenii aia se agita sa faca chestii care poate sunt spectaculoase acolo, in studio, dar pentru cei de-acasa treaba este – teoretic – trista. Adica nu poti gusta ce fac, nu poti mirosi ce fac, nu poti pipai. Dintre toate simturile cu care suntem dotati, lasand la o parte auzul (care in cazul asta nu prea te ajuta), vazul ramane singurul simt excitat de acest spectacol. Pai si-atunci de ce este un succes atat de mare?
Dupa ce am cascat aseara ochii la Masterchef Romania am stat sa fac o lista cu cele mai importante 3 chestii care fac din acest show unul de mare succes:
– partea tehnica: aici treaba e simpla, Pro-ul stie cand e cazul sa investeasca masiv, iar la Masterchef investitia e mare. Se vede din decoruri, din cadre, din detaliile video, din finetea sunetului. Da, cineva care nu se gandeste la toate astea poate spune ca e irelevant. Dar nu e, pentru ca toate amanuntele astea contribuie la definitivarea impresiei generale.
– juriul (Catalin Scarlatescu, Sorin Bontea si Florin Dumitrescu) aduce un alt mare plus, si va explic de ce cred asta: cei trei au cojones. Da, le poti comenta deciziile – de-acasa din fotoliu – dar pe profesie nu prea poti cracni. Isi arata valoarea de fiecare data cand deschid gura si explica, se vede de la distanta ca… sunt pe meserie. Ca au fost mai multi care au spus ca nu sunt de acord cu manifestarile celor trei… aici depinde cum vrei sa gusti show-ul.
– dorinta concurentilor de a castiga: ei bine, asta mi se pare cel mai important ingredient. Miza, pana la urma, nu poate fi contorizata pentru tine – ca privitor neimplicat direct – prin suma care se da ca premiu, tu n-ai nicio sansa sa o castigi pentru ca nu esti in concurs.
In schimb, tot show-ul, toata tensiunea, intreaga miza… toate astea sunt create, aratate si crescute pana la paroxism de catre concurenti, de catre emotiile lor, de lacrimile de dezamagire si de topaielile de fericire.
Oamenii aia sunt la fel ca multi dintre noi, dezamagiti de viata, dezamagiti de profesie, doritori de a-si schimba viata in bine si de a-si indeplini un vis. Si-atunci pun in Masterchef tot ce stiu ei ca au mai bun.
Si noi, acasa, consumam toate sperantele si visele astea, radem si plangem alaturi de ei, si… facem audienta. De-aia merge de rupe proiectul asta, pentru ca nu-i vorba numai de snitel de porc mort si stufat de crocodil gestant ci… pentru ca-i vorba de noi si de visele noastre.
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.