Se întâmplă destul de des, mult prea des*, să întâlnim pe Facebook posturi prin care oamenii povestesc situații disperate și cer sprijin în soluțonarea lor.
Unii donează. Bravo lor, cu pălăria de pământ mă plec în fața lor.
Alții dau SHARE. De apreciat și asta, oricum ai privi problema… și un SHARE ajută.
Sunt unii care dau LIKE. Și aici apare dezbaterea.
În primul rând Bă, ești bolând, cum să dai like la un post în care se povestește despre un copil cu cancer?!
Pentru că – nu-i așa? – LIKE dăm la ce e plăcut, la ce merită, la un banc bun sau o poză cu o pisică, nu la drama omului.
În al doilea rând Atât poți face, dai un like?! Sărăcio!
Totuși… nu-i așa.
După ce ai publicat un post umanitar (orice post, dar acum vorbim despre asta) Facebook așteaptă să vadă ce impact are postul asupra primului val de oameni care ajung să îl vadă.
Dacă oamenii ăștia nu interacționează cu postul, atunci Facebook nu îl mai arată și altora.
În schimb, dacă primește LIKE-uri, articolul este distribuit și către ceilalți. Și așa crește expunerea cazului, crescând astfel și șansele ca situația să fie rezolvată.
Desigur, și SHARE-urile ajută mult, dar eu încerc să explic aici de ce e bine să dai LIKE posturilor umanitare, chiar dacă la o primă vedere poate fi deranjant să lăicuiești la drama cuiva.
Bun așa?
*mult prea des trebuie împins sistemul medical de la spate, pentru că altfel mor oameni
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.