Ne uitam la un film. Ea se sacrifica pentru el, caci il iubeste tare mult, si-apoi decedeaza. Amandoi. A mea soata sportiva fashionista plange si suspina. Eu ma uit la film. Dar nu curge lacrima…
Ne-am certat, acum vreo doi ani, taricel. Ba ne-am si despartit pentru cateva saptamani. Ea a plans. Eu am asteptat sa treaca furtuna si am facut in asa fel incat sa fim din nou impreuna. Dar n-am plans…
Primim informatii despre cate un copil cu probleme. Ea lacrimeaza. Apoi vorbim, deschide internet banking-ul si trimite niste banuti. Eu pun pe blog, dau cateva telefoane, incerc sa ajut. Dar nu plang…
– Esti un insensibil!
– ?! Pai cum?! Am stat degeaba? N-am facut nimic? De ce spui asta, chiar m-am implicat!
– Da, dar n-ai plans!
– ?!
A durat ceva ca sa inteleg treaba asta… si a durat si mai mult sa-i explic ei de ce e asa, nu c-as fi reusit…
De ce barbatii nu plang ? Asta este intrebarea zilei.
Nota: Da, stiu… si barbatii plang. Dar numai cateodata…
[sursa foto]
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.