Eu nu-s omul damblalelor. Da’s omul fixurilor.
Adica nu sunt genul de nebun care sa-si faca toate damblalele din lume. Poate din cauza c-am fost educat asa. Plus ca nici n-am banii aia ca sa fiu unul dintre cei pentru care damblalele de moment trebuie intotdeauna ostoite.
Dar de ce zic ca-s omul fixurilor? Pentru ca de-a lungul anilor am avut niste fixuri pe care le-am stocat undeva, intr-un coltisor al mintii, si pe care le-am rezolvat in timp, pas-cu-pas, cu rabdare si tenacitate.
Un fix? Skijet-ul. Visez la unul de la 14 ani. Le stiu pe toate, ma informez, stiu ce-a iesit nou si ce este bun dintre cele mai vechi, urmaresc competitiile, ma antrenez de fiecare data cand pot alaturi de cei de la noi care se pricep. Si am ajuns de-a lungul anilor sa fiu chiar bunicel.
Alt fix? ATV-ul sau quad-ul. La fel, visez la un utilaj de genul asta de cand eram mic. La fiecare drum la munte era lege, ma duceam si inchiriam cate unul. Iar alea de la inchirieri sunt niste cocarjate obosite si tremurande, niste fieratanii tumefiate si ruginite de ti-e jena sa te sui pe ele. Totusi, ma bucuram de fiecare secunda in care eram cocotat in carca unui obosit de 400cc.
Si dupa ani buni am considerat ca a venit momentul sa-mi iau un quad. Consiliu de familie, calcule si estimari, s-a luat hotararea (mai ales ca celalalt membru al consiliului era si el interesat).
Dupa ceva cautari am gasit utilajul. Asta.
Mandru si frumos, puternic spre isteric, 700cc, injectie, propulsie, un tren de rulare perfect pentru ce-mi doream eu, rapid si agil.
– Cat costa?
– Atat. Si nu e negociabil.
Fix banii aia erau disponibili, niciun leu in plus. Am zis sa mai caut. Am mai cautat, dar n-am gasit ceva care sa se apropie de asta. Si daca tot aveam banii… l-am luat.
– Cand il luati?
– Acum.
– Cu ce?
– Pai… ma sui pe el!
De la locul cu pricina pana acasa n-a fost o mare panica, dar nu poti sa pleci pana la munte calare pe el, ca-ti decedeaza fundul pe sa! Cat o costa o remorca? Auliu, asa scump?! Panica in Carpati, ca aveam utilajul dar il aveam degeaba…
Ca doar nu-l luasem sa-l plimb prin Berceni ci ca sa-l plimb pe drumuri forestiere, prin munti. Dar daca buget nu era… nici remorca nu era.
Asa ca am mai stat cu quad-ul in curte inca ceva saptamani pana cand am reusit sa cumpar si remorca.
Daca aveam pe atunci instrumentele financiare de acum… era alta treaba. Sa fi avut un card de credit in care sa ma infig, sa impart suma in 6 rate pe care sa le platesc in timp si fara de dobanda… era alta poveste. Va povestesc despre treaba asta la invitatia OTP Bank, care isi face cunoscut cardul cu facilitatile despre care tocmai ce-am zis: 6 rate fara dobanda, cu care poti cumpara orice, de oriunde, pentru ca nu depinzi de o retea de parteneri.
In plus, daca ai pofta de-un DSLR, te invita pe pagina lor de FB, pentru a raspunde la 5 intrebari despre shopping. Si pentru a castiga un DSLR.
Revenind la oile noastre… eu cred ca fixurile sunt de respectat. Intotdeauna. Si chiar daca la momentul asta nu poti sa-ti duci fixurile la capat, ai rabdare, munceste, si pana la urma se va intampla ce-ti doresti tu.
Si daca nu se va intampla… inseamna ca n-a fost atat de mare dorinta, nu putirinta.
Asadar… ia spune-mi ce fixuri ai lipite acolo de coltisorul mintii? 😀
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.