Mi-a venit ideea asta… cum ar fi dacă sufletele ne-ar mirosi?
Cum ar fi dacă, în funcție de cum ne este sufletul, el ar avea o anumita aromă?
[sursa foto]
Cum ar fi ca oamenii buni să aibă arome din astea plăcute… de căpșune, de fructe de pădure, de vanilie cu scorțișoară… ?
Oare ălora cu suflete nașpa le duhnește sufletul a bășină?
Cât de mișto ar fi să nu te mai chinui să-ți dai seama de ce fel de om este un individ din vorbele si din faptele lui, ci să fie doar nevoie să-l amușinezi puțin… dacă pute a bășină și a rahat n-ar mai avea rost să-ți dorești să-l cunoști mai bine.
Cu toate că nu sunt convins că e o idee viabilă… la cât de nașpa sunt unii oameni, pentru ei s-ar inventa cu siguranță o metodă să-și dea cu parfum de suflet.
Si totusi… ar fi o chestie draguta sa ne miroasa sufletul dupa cum ne este, asa-i? 🙂
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.