Daca Revolutia n-a fost, nici nu s-a murit?

Am auzit vocile, argumentele si povestile celor care sustin ca Revolutia de la “89 n-a fost revolutie ci lovitura de stat.

Ba chiar de curand am citit si-o carte care incearca sa documenteze cum s-a desfasurat Revolutia in fiecare oras unde au fost sau n-au fost victime.

Nu sunt eu cel care sa traga linia si sa dea verdictul, dar vad ca foarte multi au aceeasi parere, ca in cadrul acestei lovituri de stat romanii s-au omorat unii pe ceilalti din nestiinta si dezinformare.

Nici n-am de gand sa intru in polemica pe tema asta… ar fi total contraproductiv, in primul rand. In al doilea rand, informatiile mele despre evenimentul in sine sunt la fel ca si ale celorlalti… ca n-am fost pe baricade la TVR la Revolutie, m-a luat mama si-am fost sa aparam Spitalul Budimex (se anuntase ca vin teroristii acolo, acum ma buseste rasul la gandul ca ne-am putut gandi vreo secunda ca un spital dintr-un cartier marginas era un asa punct important de atacat pentru teroristii naibii).

Intrebarea mea este alta: daca Revolutia n-a fost ce trebuia sa fie… mortii n-au murit? Si mai mult de-atat, ei nu merita sa fie cinstiti si respectati pentru faptul ca s-au jertfit in acele zile incrancenate?

Stai ca ma si explic… eu stau in Berceni. Born and raised. Ca sa ies din cartier trec, aproape in fiecare zi, pe langa Cimitirul Eroilor Revolutiei. In caz ca nu stii, este la statia de metrou Eroii Revolutiei, cunoscuta in trecut ca Pieptanari sau Sura Mare.

Ei bine, am crezut ca macar in perioada asta oamenii vor fi tentati sa vina la cei care-au murit la Revolutie si sa puna o coroana, o floare, ceva…

Am crezut degeaba. In afara de cateva suflete razlete… nimeni nu calca pe aleile alea. Si va rog sa ma scuzati, pe cei cativa oficiali care se aduna de dragul imaginilor de dat la teve o data pe an si se leagana de pe un picioar pe altul pana sa-si suie fundurile in masinile cu girofar si sa plece… eu nu-i pun la socoteala.

Iar la o discutie avuta pe tema asta cu niste amici, unii dintre ei au argumentat foarte hotarati ca Pai aia n-a fost revolutie!.

Am pus problema simplu: Cum zici tu. Totusi, oamenii aia au murit. Pe strazi. Si erau acolo pentru ca au crezut in Revolutia asta. Daca tu spui ca aia n-a fost Revolutie, oamenii aia n-au mai murit?

Nu stiu, poate ca n-am dreptate dar mi se pare ca undeva gresim. Pentru ca oricum i-ai spune Revolutiei de la “89, atunci credeam cu totii in ea. Si unii dintre noi, dintre cei care au crezut, au murit pentru ca au crezut in Revolutie.

Daca noi ne-am schimbat intre timp parerea fata de eveniment in sine… am decis ca ne-am schimbat parerea si fata de cei care-au murit?

Si apropos de asociatiile de Revolutionari care au aparut dupa Revolutie, ce parere aveti de ele?

Catalin Zălog

publicitate

Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

Cu ochii pe ei

08.08.2014

Lovitura de stat 100%, iar iliescu este principalul criminal! Si daca tot se spune ca in 89 a fost revolutie atunci ar insemna ca toate fabricile au fost inchise de popor..atunci ar insemna ca poporul a indtorat tara asta..poporul a vandut-o si a tradato? Ma oameni bagati la cap bine, cineva a avut interesul sa duca la groapa poporul roman si sa instraineze resursele iar asta este iliescu cu bolsevicii lui care inca dirijeaza acest popor din umbra. E si normal, ca pe langa LOVITURA DE STAT sa fie si oameni care au crezut cu adevarat intr-o revolutie, dar in final acesti ”revolutionari” au ajutat la LOVITURA DE STAT….E trist cand vezi ca dupa 25 de ani sunt inca romani care mai cred ca in 89 a fost o revolutie. E destul de simplu sa ajungi la adevar, Ceausescu nu dadea de pomana padurile si resursele asa cum fac astia de 25 de ani…..deci ei au daat LOVITURA DE STAT si tot ei mai sunt la putere, doar ca schimba din cand in cand MARIONETELE!

Comentarea articolelor | Studenții scriu cu spor

04.03.2014

[…] http://www.cabral.ro/despre-altii/daca-revolutia-n-a-fost-nici-nu-s-a-murit […]

Apotem

29.12.2013

Orice perioada de la o zi normala/banala pana la cel mai sangeros razboi civil poate fi numita revolutie. E o conventie numirea intr-un fel sau altul si trebuie evidentiat faptul ca: INVINGATORII oricarei perioade stabilesc ce a fost (scriu istoria). Iar la noi au invins colaoratori ai kgb/gru-ului… Tin sa aduc aminte cati generali au murit dupa revolutie”” in accidente de elicopter sau sinucisi””… Inca un singur exemplu: Unirea Romaniei cu Transilvania pentru romani e unire pentru unguri e agresiune… Totul e diferit in functie de unghiul din care privesti.

karmapolice

28.12.2013

a fost revolutie-eu am fost pe strazi si am fost vinata de un elicopter pe mosilor-as fi fost impuscata daca gloantele nu ricosau in zidul bisericii silvestru(true story). Prietenii mei au fost omorit-eu nu, pnetru ca plecasem de la universitate ATUNCI. Noi am crezut atit de mult in ideea d elibertatea incit nu ne mai pasa daca traim sau murim.CaPESTE sacrificiul celor ce au murit s-a tesut o pinza de paianjen scabroasa in care intrigile politice si goana dupa halicle de pamint si averile romaniei s-a extins e adevarat. Ca eu, revolutionara ce ascultam noaptea in surdina europa libera , pe cornel chiriac si muzica uli jimi hendrix spun acum ERA MAI BINE, este adevarat si incredibil/.Noi adevaratii revolutionari NU AVEM CERTIFICATE.Porcii da.RIP Ceasca, ai fost omorit degeaba!

Bea

Revolutie a fost! Am primit libertatea mult visata si nu am stiut sa o gestionam. Sper sa ne trezim intr-o buna zi. Dumnezeu sa ii odihneasca pe cei 1104 si sa ne trezeasca pe noi, cei 20 121 641 de romani!

gina

MULTUMESC , Cabral.Si eu am facut revolutia , si ma doare cind aud ca nu a fost , revolutie , si ma doare si mai tare si ma apuca scirba cind ii vad pe astia cu certificate de revolutionari , si cer , cer incontinuu de 23 de ani .In zilele cind s-a comemorat revolutia nora mea care avea freo 2 ani la revolutie ma intreba , ce curaj am avut , cum de am fost acolo , ca ea numai uitindu-se la filmele de atunci o apuca frica ( si sa-mi las copii la vecini) , nu prea am stiut ce sa raspund , i-am zis ca asa am simtit , ca ne-am simtit mintiti si tradati si trebuia sa fiu acolo, sincer nu stiu cum e sa fii drogat dar eu asa m-am simtit atunci , ca nimic nu mi se putea intimpla , ca trebuia sa dam jos dictatorul , atit ! Si inca odata despre astia zisi “revolutionari” niste jeguri in funte cu cei care ne-au confiscat REVOLUTIA ! Inca odata iti multumesc pentru atitudinea ta !

Marius

“Revolutia” a fost orchestrata din afara tarii. Informati-va.

Cabral Ibacka
- 29.12.2013
Mai Marius, nu te-a intrebat nimeni despre Revolutie, vorbeam despre mortii de la Revolutie.
Inainte sa spui, asculta.

Oana

Foarte emotionanta scrisoarea de mai sus. … Si nu au murit degeaba, trebuie sa fim conștienți că altfel noi- “copiii” celor morti cu 24 de ani în urmă, nu am fi avut granițele libere, nu am fi cunoscut lumea, nu am fi avut nici măcar libertatea cuvântului. Cinste lor!

irina

Mda… te inteleg perfect. Si de va fi fost “o lovitura de stat cu victime colaterale” de care e plin cimitirul de care vorbesti si nu numai, schimbarea a existat, iar revolutia asta inseamna. Da, poate speram la ceva mult mai bun, dar asta nu anuleaza ce s-a intamplat atunci. Viata noastra a devenit cu totul alta, fara discutie. Si vina ca nu e, de 24 de ani, asa cum ar fi trebuit, nu e a lor, e a noastra. Ca nu am stiut ce sa facem cu noul statut, cu libertatea, cu democratia pe care ni le-a adus decembrie ’89.
Pentru mine, in 1989 a fost revolutie si punct.

PS – REVOLÚȚIE, revoluții, s. f. I. 1. (Fil.) Ansamblul transformărilor calitative profunde care cuprind fie un sistem în întregime, fie unul sau mai multe subsisteme ale acestuia. 2. Schimbare bruscă și de obicei violentă a structurilor sociale, economice și politice ale unui regim dat. 3. (Pop.) Răscoală, revoltă.

Cosmina

Săru’mâna mamă, săru’mâna tată. Deși am murit acum 24 de ani nu am încetat nicio clipă să mă gândesc la voi și îmi este tare dor de lumea mea care s-a năruit în acea zi când acel glonte nevăzut m-a aruncat în neant. Nu te-am ascultat tată și m-am dus pentru că nu am putut să stau deoparte atunci când Libertatea se afla atât de aproape de noi. Te-am lăsat lângă VEF-ul tău fixat pe Europa Liberă și am plecat să mă lupt pentru România noastră Liberă. Nici lacrimile tale mamă, nu m-au putut opri dar le-am simțit pe fața mea ca niște dâre de foc împreunate cu ale mele ce au curs gârlă atunci când am vibrat la propriu de atâta LIBERTATE. Iertați-mă că am murit, dar sunt împăcat cu gândul că măcar am apucat câteva minute să mă gândesc la voi ca la părinții mei liberi, într-o țară liberă.

Fii liniștită mamă, nu sunt singur aici, suntem 1104 și am rămas ceea ce am fost și atunci, camarazi, având grijă unul de celălalt și împărtășindu-ne unul altuia bucurii sau suferințe după cum vede fiecare ce se întâmplă jos în lume și în familia lui pe care a fost nevoit să o părăsească la fel brutal și fără să apuce să-și ia rămas bun ca și mine.

În fiecare zi vă privesc de aici de sus din ceruri și sunt bucuros că sunteți bine și sănătoși, deși vă văd cam îngândurați de la o vreme. Lacrimile ți s-au mai uscat mamă, dar fața ți-a rămas brăzdată de la ele iar tu, tată, încă ești furios și supărat că nici acum nu ai aflat cine m-a ucis. Nu știu dacă te consolează dar niciunul din noi ăștia 1104 nu știm cine ne-a ucis. Știu că este nedrept, însă pentru liniștea ta nu te mai gândi pentru că știi foarte bine, doar tu m-ai învățat că orice s-ar întâmpla viața merge înainte și niciodată înapoi. Și tot tu îmi spuneai că ceasul îl poți da înapoi însă timpul … niciodată.
Toți cei 1104 avem locurile noastre în cimitirele anume înființate pentru noi, eroii. Eu cred că voi sunteți mai eroi decât mine pentru că ați avut puterea să mergeți mai departe pentru că știți foarte bine că alții nu au avut-o și au capotat doborâți fiind de amintiri și mai ales de neputința în aflarea adevărului în ceea ce privește dispariția noastră.
În fiecare an pe vremea asta se perindă pe la căpătâiul nostru tot felul de indivizi cu figuri sobre și îmbrăcați elegant cu costum și cravată. Depun coroane, țin discursuri întrecându-se în patetism revoluționar. Pot să vă spun ca printre ei se află și cei din spatele adevărului pe care și voi ați îmbătrânit căutându-l. Mai mult de atât nu vă pot spune, însă pot să adaug să nu vă lasați niciodată amăgiți de vorbele lor.

De 24 de ani stăm aici sus și privim la cum a evoluat lumea pe care am părăsit-o atunci în decembrie 1989. Ne-am bucurat de toate reușitele, am fost mândri când ați devenit europeni cu acte în regulă ajungând să fiți la fel de respectați în Europa ca și noi aici. Ne-am pus mâinile la urechi să nu fim asurziți de zgomotul economiei ce duduia prin 2008 și am fost încântați pentru că asta însemna o prosperitate pe care nu am avut-o niciodată, trebuie să recunoașteți asta. Și mai ales am fost fericiți să vedem cum democrația aia pe care o cunoșteam doar din poze dar pentru care ne-am luptat atunci în sfârșit se putea vedea și la noi, așezată pe un stat de drept a cărui construcție am început-o noi, cei 1104 dar ați terminat-o voi cu multă trudă și răbdare. Pentru că nu este deloc ușor să construiești un sistem nou din temelii și să faci asta și din mersul furibund al vremii și istoriei.
De ceva vreme însă ne-a cuprins neliniștea și tot căutăm să aflăm ce se întâmplă cu noi. Vedem cum toate cele construite în 24 de ani sunt spulberate, vedem cum aţi început să puneţi capul în pământ de ruşine în faţa străinilor care vă întreabă nonşalant şi curioşi “What is it şpaga?” Vedem şi nu ne vine să ne credem ochilor cum deasupra parlamentului pluteşte un imens banner pe care întreaga Europă şi lume poate citi “Aici sunt hoţii Dumneavoastră!”. Am rămas stupefiaţi şi am strigat dar auziţi numai de noi văzând cum parlamentarii îşi construiesc propria republică în care voi, părinţii mei şi părinţii camarazilor mei nu aveţi loc. Suntem indignaţi până la Dumnezeu de lipsa de respect şi tupeul cu care aceşti indivizi se autodefinesc mai români decât voi toţi, îndepărtându-vă de valorile europene pentru care noi am murit atunci şi îndreptând ţara în aceeaşi direcţie din care cândva a venit nenorocirea.

Suntem sideraţi şi nu ştim ce să facem. Urlăm de disperare şi indignare, însă nu ne mai aude nimeni, căci doar voi, mamă şi tată vă mai amintiţi de noi. Ceilalţi se pregătesc de Crăciun şi mai apoi de Noul An, ignorând complet că acesta le va aduce poate un alt statut de cetăţeni români. Vă rog nu-i lăsaţi pe nevolnicii ce poartă numele de politicieni să arunce din nou ţara asta în vreun cotlon întunecat al istoriei. Aceştia sunt cei ce depun flori la mormintele noastre şi propovăduiesc bombastic şi ipocrit despre viitorul României uitând fără nicio jenă întreg comportamentul lor sfidător şi revoltător. Pentru a vă amăgi ne pomenesc constant pe noi cei 1104, dar până ieri au călcat în picioare cu o rigurozitate diabolică mai toate idealurile şi crezurile pentru care noi ne-am dat viaţa atunci, în decembrie 1989. Şi o vor face din nou începând de mâine. Ştiu că sunteţi bătrâni şi neputincioşi dar dacă mai aveţi putere vă rog să-i alungaţi pentru că şi-au pierdut dreptul la respect şi onoare.
Dacă am putea am mai muri odată, poate astfel vom afla de ce noi cei 1104, am murit atunci în decembrie 1989. Căci asta este ce ne apasă pe mine şi pe camarazii mei, un sentiment de vinovăţie şi frustrare că am lăsat lucrurile neterminate. O neputinţă a neîmplinirii până la capăt a visurilor şi năzuinţelor noastre de atunci. Noi suntem morţi dar atunci ştiam foarte bine pentru ce am murit, iar voi, mamă şi tată ştiu că sunteţi tare mândri şi că nu aţi uitat şi nu veţi uita niciodată.

Peste voi a trecut viaţa, însă mulţi din românii de astăzi sunt nişte morţi vii care nu ştiu sau ignoră starea în care-a ajuns ţara lor. Sau pur şi simplu nu le mai pasă şi nici eu, nici ceilalţi nu înţelegem de ce. Aşa că iertaţi-mă mamă şi tată, că am murit şi că acum nici eu nu mai ştiu pentru ce am murit. Dacă veţi găsi vreodată răspunsul în jurul vostru să ştiţi că abia atunci împăcarea va veni de la sine.
Până atunci, noi toţi cei 1104 vă întrebăm pe voi toţi cei 20 121 641 cetăţeni români: pentru ce am murit noi în decembrie 1989?

Daca Revolutia n-a fost, nici nu s-a murit?

Pe aceeași temă

Comentarii