Dacă aș fi miliardar nu aș fi imbecil să dau 300.000 de euro pe o mașină!
Dacă ar fi să plec din țară nu aș fi cretin să plec la căpșuni!
Dacă aș fi țigan și m-ar numi cineva cioară l-aș călca în picioare!
Dacă aș fi negru și m-ar numi cineva maimuță l-aș ignora cu grație!
Care ți se pare că este numitorul comun al afirmațiilor de mai sus?
Comun este ipoteticul situației. Cel care afirmă nu este miliardar, expat, țigan sau negru. Dar afirmă, totuși, ce ar face el dacă ar fi.
Și afirmă asta bazându-se – de cele mai multe ori – pe nimic.
Știi cum spun eu?
Dacă voi fi vreodată miliardar o să văd dacă la nivelul financiar respectiv mi se pare la fel de aiurea să dai 300.000 de euro pe o mașină.
Pentru că de la nivelul meu este irelevant cum se vede decizia unui miliardar. Pentru că n-am fost în șoșonii lui ca să știu ce ia un miliardar în calcul atunci când decide să cumpere ceva.
A, că 300.000 de euro înseamnă mult? Poate că înseamnă foarte mult pentru mine, dar pentru el… nu înseamnă decât un procent mic din ce bani disponibili are.
Și aceeași logică se va păstra și în cazul celorlalte situații… dacă nu ești țigan și nu știi cum e să fii discriminat îți poți da cu părerea… dar poate că ar fi mai bine să iei în calcul că părerea ta ar putea fi irelevantă.
Dacă nu simți rasismul pe pielea ta… că vrei tu neapărat să-mi spui ce-ai face tu dacă – negru fiind – ți-ar spune cineva cioară… eu te ascult. Dar să nu crezi că o fac pentru că ești credibil ca negru. O fac doar din politețe.
La fel cum un român plecat la cules de căpșuni în Spania te ascultă nu pentru că tu ai avea habar cum e viața lui acolo. Ci doar pentru că ți-e prieten, poate.
Și spun asta cu ton blajin tuturor celor care au spus că nici nu l-ar fi băgat în seamă pe băiatul ăsta.
Pentru că băiatul trebuia băgat în seamă. Trebuia să vadă ce cred oamenii despre el.
Nu cred că rasismul poate fi înlăturat. El va exista cât timp oamenii vor fi diferiți. Și cum noi chiar suntem diferiți în felurite feluri… rasismul există și va exista.
Și o să spun ceva care probabil poate părea deranjant inițial: este dreptul omului să creadă că negrii sunt inferiori, ciori, urâți. La fel cum este dreptul altuia să creadă că țiganii sunt așa și pe dincolo. Sau că românii sunt așa și pe dincolo.
Nu ai dreptul să îi impui omului ce să simtă, ce să creadă.
Problema apare atunci când el, ăsta de simte și crede chestii, îi aruncă în față altui suflet ce crede despre el.
Diferența dintre gând și vorbă este că vorba rănește, provoacă, strică.
Și trebuie să-ți asumi când gândul tău se transformă în vorbă și faptă.
Așa că… postul despre rasism era necesar. Chiar dacă golit de orice urmă de scandal, agresivitate sau răutate. Pentru că agresivitatea, scandalul și răutatea nu pot aduce nimic bun.
Dar o ironie fină… ustură, dragii mei, ca un furuncul pe suflet.
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.