Am vreo 23 de ani în câmpul muncii. Nu, nu pentru că-s bătrân – că nu-s! – dar pentru că am început devreme. 🙂
De-a lungul anilor ăstora am avut mulți colegi mișto, oameni cu care am rămas prieteni și cu care am ajuns să lucrez din nou în diverse situații… că au fost renovări de casă, evenimente speciale sau filmări de tot felul.
Ei bine, am lucrat și cu oameni mai puțin mișto.
Și am învățat că nu e moment mai bun să vezi cum se transformă omul în cârnat decât cel în care omul este avansat în funcție.
Când el sau ea ajung șefi… atunci se separă oamenii de cârnați.
Pentru că oamenii rămân la fel. La fel de comunicativi, la fel de înțelegători, la fel de simpatici și de bine crescuți.
Cârnații, în schimb, se schimbă de la o zi la alta. De cum și-au primit noul birou și noile cărți de vizită… încep să urle, să dea cu pumnul în masă, să fie intransigenți și categorici, nebunii naibii!
Și… nu, nu e vorba de presiunea locului de muncă, nu e vorba aici de responsabilități.
E vorba – pur-și-simplu – de comportamente grobiene. De atitudini complet idioate. De bădărănie și răutate.
Dar anii trec, drăguții, și oamenii… rămân oameni.
Am lucrat la prima emisiune pe care am prezentat-o la Antena 1, acum 19 ani, cu un om care era foarte mișto pe vremea aia. Cuparencu pe numele lui. Operator.
Din păcate anii au trecut, emisiunile s-au schimbat, proiectele s-au tot înșirat… dar Cuparencu al nostru a rămas la fel. Perfect așa și Techirdalienii… niște demenți, dar mișto. Și-așa au rămas.
La fel, am lucrat la Prima cu oameni incredibili de mișto, pe vremea aia eram toți copii. Simona Mazilescu, Georgiana Ion, Cumătru’ Relație, Mistrețu’ Tavi… anii au trecut și peste ei. Astăzi unii sunt producători generali, directori de producție sau au alte funcții din astea cu moț.
Totuși… sunt la fel de oameni ca pe vremea când erau cu toții niște copii alergați de colo-colo.
Și-așa-i văd și mă uit la ei zâmbind, știind c-am avut noroc să cunosc și să lucrez cu oameni foarte mișto.
Și, uite, lucrăm acum din nou împreună și ne bucurăm unii de alții.
Cât despre cârnați… sunt peste tot. Dar am de fiecare dată un zâmbet în colțul gurii când îi văd cum se ridică, cum se umflă penele pe dânșii, când îi văd cum îi apucă șefeala și uită să fie oamenii care au fost cu o zi în urmă.
Apropo… dacă se simte cineva cu musca pe căciulă, nu e cazul. Nu mă refer la cineva în special. Ci… doar așa, la trend.
Poza e făcută cu nebuna de Nadine, la BancShow, acum… mulți ani.
Ce fată! Ce băiat! :))
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.