De ceva timp incoace oamenii au inteles ca on-line-ul poate solidariza oamenii atunci cand este nevoie de un efort pentru ajutarea unui semen de-al nostru care are probleme.
Si in cazul in care un prieten, o ruda sau un cunoscut de-al lor are nevoie de o interventie, un tratament, o operatie, dar banii necesari pentru realizarea acesteia sunt mult peste puterile familiei respective, oamenii se apuca, scriu povestea pe un blog si incep munca de popularizare a blogului respectiv.
De cele mai multe ori blogul este facut pe o platforma free, wordpress.com sau blogspot.com, si – mai nou – si pe facebook printr-o pagina publica.
Varianta cu blogul sau/si cu pagina de facebook e buna, daca reusesti sa faci destul buzz astfel incat restul oamenilor sa cunoasca cazul si la un moment dat sa doneze si niste bani.
Problema este ca de multe ori cei care se ocupa de blogul respectiv nu stiu cum se face. Avand in vedere ca m-am implicat de multe ori in campanii umanitare on-line sau cu rappel suplimentar in on-line, si pentru ca am sustinut alte multe campanii de genul asta, as putea spune ca am o experienta mare. [sursa foto]
Mi-a venit ideea de a scrie acest post dupa ce am tot conversat si i-am ajutat cu sfaturi pe prietenii Doctorului Catalin Sandu (trece prin momente grele iar colegii si prietenii lui au pornit un blog umanitar si pentru ca nu s-au priceput de la inceput sa-l faca cum trebuie le-am tot dat idei si sfaturi pe mail).
Hai sa facem o lista cu to do-uri din aceasta zona (eu scriu chestiile la care ma gandesc acum, daca aveti cu ce sa completati va rog s-o faceti).
Asadar, un blog umanitar trebuie sa contina urmatoarele treburi:
– prezentarea omului care are probleme – viata lui pana in acel moment, viata familiala, starea maritala, ganduri de viitor, lucruri bune facute de el pana in acel moment;
– prezentarea cazului medical (daca se aplica) sau a problemei prin care trece omul respectiv – ce a declansat situatia respectiva, cat de rau se poate ajunge, care este situatia din momentul respectiv, care sunt variantele posibile de tratament, care ar fi calea de tratament aleasa de omul respectiv sau de familia lui;
– acte medicale complete care sa ateste afectiunea, de la primul buletin de analiza, tratamentul recomandat, corespondenta dusa cu clinica/spitalul unde ar fi posibil tratamentul;
– costurile estimative implicate in tratament, cu explicatii (cat inseamna transportul, cat inseamna internarea, cat costa operatia in sine, cat din suma inseamna medicatia, recuperarea, etc.). Aici ar fi bine de completat si cu informatii despre eforturile financiare sustinute de familie, de obicei se cere ajutorul atunci cand familia si prietenii pur-si-simplu nu mai au bani pentru a sustine efortul. Trebuie explicat in acelasi timp si care ar fi suportul asteptat de la autoritati, daca acest suport poate intra in discutie in cazul respectiv;
– poze cu omul respectiv – cat mai multe si variate, pentru ca cel care le priveste sa isi faca o idee cat mai larga despre omul respectiv;
– poze cu el si cu prietenii lui – prietenii prezentati cu nume si cu mici descrieri;
– niste bannere simple, in care sa se specifice numele omului, problema lui si un indemn de a intra pe blogul umanitar la care se refera (nu trebuie ceva foarte lucrat, e bine sa fie simplu si sincer, si ar fi bine sa aiba imagine cu omul. Dimensiunile cele mai uzitate sunt 125×125, 721×90, 160×300, 300×300, 420×90 (da, pentru asta este nevoie de ceva cunostinte de advertising pe internet, insa unele minime);
– testimoniale ale prietenilor lui in care sa vorbeasca despre el, despre viata lui, despre drama prin care trece;
– numerele de cont trebuie sa fie in lei, euro si dolari americani, nu va complicati cu alte monede; daca aveti si un cont de paypal pe care sa-l specificati ar fi bine;
– conturile trebuiesc deschise pe numele bolnavului sau pe numele unei rude apropiate; daca exista diferente majore atunci cei care ar putea dona niste banuti ar putea deveni suspiciosi si-atunci… nu mai doneaza nimic.
In acelasi timp, este vital ca blogul sa nu fie inert. Este perfect daca se posteaza update-uri ale cazului macar o data la 2-3 zile, update-uri legate atat de suma care a mai ramas sa fie stransa, legate de starea medicala a omului dar si cu poze noi.
Ce trebuie inteles este ca odata ce a intrat pe blogul respectiv, vizitatorul trebuie sa-si faca o idee cat mai repede despre omul cu probleme. Am vazut multe bloguri umanitare facute pentru copii cu probleme, bloguri care sunt scrise foarte emotiv. Asta in parte e bine, dar vizitatorul nu are o tona de rabdare, daca ne lungim prea mult in „Mamilica mea al doli sa tlaiesc…„… ei bine, oricat de cinic suna, genul asta de poveste extrem de copilaroasa il va obosi repede pe vizitator si-l va face sa inchida blogul fara prea mari remuscari.
Nu scrieti in plus, scrieti din inima, nu incercati sa manipulati sentimental ci fiti sinceri, cereti ajutorul si sperati ca-l veti primi. Si – la fel de important – in caz ca nu se strange suma… nu transformati frustrarea in venin pe care sa-l aruncati catre vizitatori, ei n-au nicio vina, stiu ca pentru omul respectiv momentul nu este deloc placut dar se vor simti agresati si vor inchide comunicarea / pagina…
Sper ca, in primul rand, sa nu aveti nevoie de sfaturile astea. Dar daca veti avea nevoie… sper sa va foloseasca in asa fel incat sa strangeti banii si sa salvati omul.
Si daca ai un blog umanitar care este bine pus la punct… anunta-ma, iti dau si eu o mana de ajutor.
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.