Faza e pe bune. ”Bucuria” a trăit-o Mirel și familia lui, are ceva ani dar este reală 100% (ba chiar sunt unele aspecte pe care nu le voi expune, e mai bine așa).
Drumul Taberei, București, România. August. Mirel se pregătea să plece în Grecia. Familie de 4 simpatici, copiii fiind doi băieți cucuieți. Plecau în Grecia cu mașina, pentru 10 zile. Se pregăteau să plece la ultra-all-inclusive, cea mai scumpă vacanță a vieții lor… dar nu din cauza biletelor cumpărate prin agenție.
Au plecat vineri, au avut vreme bună, s-au distrat și s-au bucurat de cele câteva zile libere și frumoase. Dar să-i lăsăm pe ei să se bucure de vacanță, noi hai să vedem ce s-a întâmplat la ei acasă între timp…
La ei acasă, luni dimineața, a venit o echipă de muncitori, cărând o frumusețe de ușă metalică de intrare în cârcă.
Au sunat la usă, au bocănit, au tropăit… până a ieșit vecinul de palier.
– Bună ziua, de la Hepidoors* suntem, am venit să schimbăm ușa de la apartamentul 4 dar nu răspunde nimeni.
– Păi ați venit prost, sunt plecați în vacanță.
– Bine, o să revenim. Dar e păcat, că o să piardă instalarea gratis a ușii și numai aia costa aproape 200 de euro…
– Păi cum?!
– Păi instalarea gratuită este valabilă doar două zile de la achitarea ușii. Bine, mai e o soluție… dacă vreți să ajutați…
– Păi eu ajut, că-s vecin bun!
– Dacă ne dați curent noi ne descurcăm…
Zis și făcut. Le-a tras vecinul un prelungitor din hol, ei și-au infipt bormașina și rotopercutorul în respectivul prelungitor, s-au pus pe treaba. Într-o ora ușa veche era dată jos. După încă 50 de minute cea nouă era montată.
În timpul ăsta vecinul a stat lângă ei non-stop, nu i-a scăpat din ochi. Le-a zis de la obraz că n-are încredere…
Ușa montată, au umplut golurile dintre zidărie și tocul ușii cu material, a rămas că se întorc a doua zi să finiseze totul ca la carte.
I-au dat vecinului cele 4 perechi de chei de la yale și au plecat. Vecinul le-a zis de la obraz că îi cinstește dar doar după ce termină finisajele.
A doua zi au venit și-au finisat aproape bine, tot cu vecinul inspector de calitate, lucrarea era mulțumitoare.
Trec zilele de concediu, Mirel și familia lui se întorc acasă. Parchează Omega familiei în spatele blocului, iau primul rând de bagaje și-i iau în sus pe scări. Bloc de 4 etaje, fără lift.
Ajung la ei, la 3. Se uită dezorientați în jur. Recunoșteau totul numai ușa de la apartamentul lor, nu.
Lasă bagajele jos, mai coboară un etaj. Totul era la locul lui, recunoșteau toate ușile. Urcă iar la 3… totul părea la locul lui, doar că…
Omul sună la vecini la ușă.
– O-ho-ho… v-ați întors bronzați și frumoși, bravo! Că în timp ce voi vă bronzați eu transpiram cu băieții, să facem să fie bine!
– Ce băieți?
– Băieții de la Hepidoors! Strașnici băieți!
– Ce hepi, ce doors, vecine? Mi-ai schimbat ușa? Unde-s cheile?
Vecinul, confuz, contrariat și puțin deranjat de faptul că Mirel nu s-a arătat imediat complet fericit și îndatorat, s-a dus și-a adus cheile.
Au deschis ușa.
Casa era goală.
Goală. Complet! De tot!
Mai erau lucruri aruncate de colo-colo, chestii mici. În rest era luat tot. Electronice, electrocasnice, covoare, ba chiar și câteva piese de mobilă… tot! Ba dintr-un loc încercaseră nenorociții să smulgă până și linoleumul.
– Dane, zice vecinul, mie îmi pare rău că ușa asta nouă a ta a fost atât de ușor de spart, dar mie trebuie să-mi dai un milion înapoi, atât le-am dat șpagă la băieți…
– Băăăă, idiotule, nu înțelegi că ăia cu ușa sunt cei care au furat?
– Păi nu, Mirele, că toate cheile-s la mine!
Poliție, declarații, gălăgie, deranj, pagubă nerecuperată. Punct.
*hepidoors nu există.
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.