Cum se spune o poveste in 2012: Scufita Rosie, poveste 2.0.

14.03.2012
din viata...
22

Inainte povestile se spuneau pe gura. Unii mai instariti le ascultau si la pickup. Apoi a fost o perioada scurta in care copiii mai ascultau la casete audio ceva povesti. Insa de baza si pline de farmec erau povestile spuse prin viu grai, si imbunatatite de ceva talent actoricesc de-al bunicului sau de-al taticului…

In 2012 insa… povestile sunt web 2.0, acum nu mai sunt tiparite, nici inregistrate pe vinil, acum povestile sunt pe Vimeo. Da-i un [play] povestii pe care credeai c-o stii, Scufita Rosie.

P.S. Titlul alternativ la postul asta ar fi sunat asa: Soc si groaza! Click aici sa vezi cum au ajuns povestile noastre! Socant! Click aici si numai aici! Drama! Revoltator!

Pe aceeași temă

Comentarii

Catalin Zălog
publicitate

Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.
Cristina Bijuterii Argint
- 15.03.2012
Asta tind sa cred ca mai degraba este o reclama la anumite firme decat scufita rosie, da probabil aduce vizitatori in felul acesta in rest nu stiu ce sa spun.
răspunde-i

Comentariu
Tudor CeMerita
- 15.03.2012
:)) deci asta e cea mai educativa poveste pe care am vazut-o preodata. inveti de la componentele unui autobuz pana la medicamente si cat costa costumul de vanatore :))
răspunde-i

Comentariu
RazvIy
- 14.03.2012
Asteptam Capra cu 3 iezi 🙂
- carmen
  - 15.03.2012
  pai capra cu 3 iezi e o poveste destul de creepy si in varianta originala, d-apai sa mai plusezi! :d
- Mihaela
  - 14.03.2012
  Aia o sa fie o combinatie de Alfred Hitchcock cu Pokemon pe muzica house
răspunde-i

Comentariu
Radu
- 14.03.2012
Ok, mie mi-a plăcut. Și sunt de acord cu cei de mai sus care susțin că nu e o înlocuire a poveștii pentru copii. Eu o văd ca pe o parodie la care s-a lucrat destul de mult. Dați cu pietre în mine, dar mi-a plăcut cum a fost realizată… amuzante sunt detaliile care nu au nici o treabă cu mersul povestirii, cum ar fi detaliile despre VW sau despre paracetamol 😀

Nu e ceva ce dai copiilor, e ceva pentru adulți, pentru cei care știu povestea și pot face distincție între cele două. Cum spunea Bibi: s-a distrat puțin autorul 🙂

Toate cele bune!
răspunde-i

Comentariu
Mihaela
- 14.03.2012
Chestia asta a fost facuta de unul caruia nu i s-au spus povesti ci doar a trecut ceva pe la urechea lui in timp ce juca Counter Strike sau alt joc nebun pe calculator.
Imi aduc aminte ca ascultam povesti la radio duminica dimineata sau vineri seara …(Noapte buna copii!) si aveam diapozitive cu povesti. Si-mi placea sa-mi imaginez singura povestea inchizand ochii si ascultand radioul iar diapozitivele le bagm pe holul de la intrare ca se facea intuneric daca inchideam toate usile. E adevarat ca apoi au aparut pe la noi toate acele filme facute de Walt Disney si pe care le-as vedea inca de un milion de ori pana la 100 de ani (Bambi, Cenusareasa, Cartea Junglei….etc). Mare parte mai sunt dar rar pe la TV iar la canalul de desene animate au inceput sa bage niste desene care ar putea fi denumite usor filme horror sau mesaje de cretinizare a copilului. Cred ca si eu as putea sa fac un desen mai aratos care nu am o scoala de specialitate sau pricepere in domeniu.
Asa ca am ales: pentru indianul meu am pastrat videorecorderu’ si caut tot felul de casete clasice, DVD-uri alese de mine si la tv se uita doar daca stiu ca filmul poate sa fie unul de varsta lui. Asa scap si de reclamele nedorite (ca incepe:mami vreau si eu ciocolata, iaurtul sau dinozaurul ala) si nici nu tembelizez copilul cu filme ca cel mai de sus sa nu mai doarma noaptea sau sa i-o ia imaginatia razna.
- Radu
  - 14.03.2012
  Deși mi-am spus părerea referitoare la filmuleț, trebuie să recunosc că îți dau dreptate … doar la partea a doua a comentariului.
  
  Desenele de la TV au decăzut foarte mult față de cele ”de pe vremea noastră” iar reclamele sunt și mai teribile mai ales că acum sunt traduse și produsele sunt disponibile în țară. Spală creierii celor mici. Pe vremea mea, vedeai reclamele în engleză dar știam că acele produse nu sunt pentru noi, că noi nu avem în magazine, și decinu eram prea întristat, nu ceream așa că, probabil ai mei erau relaxați. Ce-ar fi fost să le cer Action MAN sau ce mai era atunci la putere? Dar, asta e televiziunea noastră de zi cu zi. Ceea ce puteți face e să ziceți NU! Fie revoltă (nu instig) fie renunțați la TV (o revoltă pașnică). Pun pariu că nu va muri nimeni fără TV.
  
  Toate cele bune 🙂
răspunde-i

Comentariu
NICOLETA
- 14.03.2012
Asta-i o poveste pentru…adulti.As fi curioasa sa vad fata unui copil de 3-4 ani ,uitandu-se la chestia asta.
răspunde-i

Comentariu
Bibi
- 14.03.2012
Mi se pare foarte amuzant filmuletul. Si cum spunea si Razvan, nu cred ca a fost gandit sa inlocuiasca povestea pentru copii. S-a distrat si omu’ oleaca… 🙂
răspunde-i

Comentariu
Daniel
- 14.03.2012
Off-topic: il stii pe actorul Eriq LaSalle ? Mi se pare mie sau e un fel de tine peste vreo 10 ani? 😀
răspunde-i

Comentariu
Razvan
- 14.03.2012
Vai de mine, ce dezastru, ne distrug copii, le ingroapa copilaria.

e o anecdota ca oricare alta facuta pentru adulti si nu pentru copii (si care cred ca a iesit destul de misto chiar daca putin creepy). Ma indoiesc profund ca fiica-mea (care este la varsta la care savureaza povestile cu zane si scufite) s-ar uita la asa ceva sau ar intelege mesajul.
răspunde-i

Comentariu
pony
- 14.03.2012
mie-mi place 🙂
răspunde-i

Comentariu
Loading...