Cum sa te faci de hAhAt in trei pasi simpli.

Ajung impreuna cu Michelin Romania in februarie a.c. la Monte Carlo. Nu degeaba ci pentru a urmari nebunia numita WRC.

Ne cazam la unul dintre cele mai faimoase hoteluri, Fairmont Hotel, cel care se afla fix in curba Fairmont, cel mai cunoscut ac de par al Marelui Premiu de Formula 1 de la Monte Carlo..

Hotelul e chiar frumos. Si are cu ce se lauda.

Printre altele se lauda cu una dintre cele mai bune SPA-uri din Monte Carlo. Fel-de-fel de proceduri, impachetari si masaje, decreponari si rasfaturi pe care nici nu ai curajul sa ti le imaginezi.

De cand am vazut pliantul enorm al SPA-ului am pus treaba asta in top 3 to do printre chestiile non-rally-related. Si-am pandit momentul in care sa execut SPA-uiala de rasfat.

Mai mult, am mai vorbit cu doi dintre cei cu care am mers, unul dintre ei fiind seful delegatiei Michelin, si dupa ce-am consultat programul am ales seara perfecta pentru a merge la SPA.

Si ne-am intors la hotel pe la 19:00 in seara respectiva, apoi am coborat sa mancam ceva (si ne-am lungit la vorba, evident), ne-am dat intr-un tarziu intalnire in fata lifturilor de pe etajul nostru, deja pregatiti pentru SPA, ramanea doar sa urcam.

Intre timp m-am dus in camera si mi-am tras un dus din ala cu simt de raspundere, m-am dat cu un ulei parfumat si m-am barbierit.

Apoi m-am infasurat in halat si eram aproape gata.

Aproape gata… pentru ca halatul de la hotel era masura M. Si pentru ca papucii hotelului erau masura 43. Asta in conditiile in care halatul ar fi trebuit sa fie masura XXL, iar papucii 47.

Ce era de facut? Am abandonat din start ambitiile cu papucii, aratam de parca ma prosteam cu sosonii copilului in picioare.

M-am inghesuit cat mai bine in halat (am aruncat o privire  scurta in oglinda inainte sa ies, asa aratare infioratoare rar mi-a fost dat sa vad – manecile halatului imi ajungeau pana la coate, buricul era la vedere ca nu ma cuprindea saracia, cat despre lungime… era un fel de mini pana la jumatatea pulpei. Infioratoare aparitie, da.

Asa echipat am ajuns in fata lifturilor de pe etaj, sa ma intalnesc cu ceilalti. Acolo ma astepta Razvan (sa nu divulgam numele intreg, zic). Ei bine, Razvan al nostru are in jur de 60 de kile si 1,70 m, dar a avut norocul sa gaseasca in camera de hotel un halat XXL si papuci 45. Adica era alta aratare infioratoare, doar ca invers: papucii aratau ca niste palete de ping-pong de mari ce erau, halatul ii ajungea pana sub genunchi si manecile ii treceau de incheieturi, impresia generala ducandu-te la gandul ca a reusit cumva sa se infasoare in halatul ala de doua ori.

Celalalt prieten arata cat-de-cat decent, ne-am suit in lift si am apasat cu nerabdare butonul…

Si aici incepe filmul… usile se inchid, liftul incepe sa urce, noi ne frecam deja mainile incercand sa ne decidem ce proceduri o sa luam..

Seara era pur-si-simplu perfecta! Mai bine de-atat nu aveam cum sa fie!

Si se deschid usile liftului si iesim cu pasi mari. Dar mari. Si hotarati.

Si cand ridicam ochii ne trezim in mijlocul unui party de 5 stele.

Dar nu party din asta, asa, ci din ala cu rochii de seara cu paiete si cu spatele gol, papioane negre la barbati si ospatari care se strecurau printre oameni servindu-i cu sampanie scumpa si dumicati feng-shui.

Si noi… noi aratam de parca iesisem sa tragem o cacare in curte!

Pe prietenul Razvan atarna halatul de parca ai fi imbracat un adolescent intr-o husa auto, halatul meu statea pe mine de parca ai fi incercat sa acoperi un Matiz negru cu o fata de perna. Si mai eram si descult!

Petrecerea s-a oprit. Pur-si-simplu s-a oprit. Oamenii s-au oprit din ce faceau si ne-au privit. Lung, Si insistent. Si usor amuzati.

Noi… noi priveam si noi. Dar nu cu aceeasi relaxare.

Facuseram pasii in spate dar usile liftului apucasera sa se inchida. Asa ca ne uitam si noi la oameni in timp ce apasam frenetic butonul de chemare a liftului. Am reusit recordul sa apasam butonul ala cu o frecventa de 14 apasari pe secunda, pentru 72 de secunde legate.

In timpul asta schimbul de priviri continua, prietenul Razvan incerca sa umfle pieptul, sa nu se mai vada cum ca ar fi stat ca pe gard halatul lui, iar eu… eu trageam de halat in jos, dar degeaba… nu-l puteam mari cu cateva numere, astfel incat sa nu mai fie Pulpe – Expo cu vanzare.

Pana a venit liftul am simtit cum imbatranesc… dar a venit, intr-un tarziu.

Ne-am dus fiecare in camera lui, fara alte comentarii. Si de dimineata la micul dejun… parca toata lumea zambea spre noi intr-un anume fel… sau doar ne simteam noi cu musca pe caciula (citeste cu halatul pana la fund)…

De-atunci parca nu ma mai trage ata catre SPA-uri… 🙂