Așteptăm întotdeauna din exterior schimbarea în bine, stăruim mereu asupra gândului leneș refuzând constant să mișcăm propriul degețel.
Și mulți dintre noi spunem, la culcare – probabil și dă-ne nouă, Doamne, pâinea noastră cea de toate zilele, împăcați că cineva are grijă de noi.
Ceilalți, care nu se roagă, cred într-o lume în care supraviețuiește cel puternic și în care destinul personal se pierde într-un haos general condus de hazard sau interdependență.
Spus pe scurt și fără cuvinte mari… ne doare-n cur să schimbăm lumea asta în bine, așteptăm s-o schimbe altul, că doar nu-i treaba noastră, noi suntem niște bieți indivizi.
Ne vedem de universul nostru și nu ne interesează de alți oameni. Fiecare-i pentru el, viața e greu și life is a bitch!
Totuși, atunci când unul dintre noi se oprește și se gândește la altul, atunci când un individ face ceva pentru un altul, ceva dezinteresat, mic sau mare… cumva treba asta ne mișcă pe toți. Măcar puțin.
Uită-te la video-ul ăsta. Te rog.
Și-acum, fără să le facem o statuie celor 3 tineri, spune-mi ce-ai simțit uitându-te la ce au făcut ei.
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.