Cum sa NU ceri iubita de nevasta… ca ajungi la ghena!

inel de logodnaPrietenul Romeo o iubeste pe Lexa. E botezata Alexandra dar toti ii spunem Lexa.

Deci Romeo o iubeste pe Lexa. Sunt impreuna doar de vreo doi ani, dar ani din aia frumosi, cu familiile deja infratite, cu locuit impreuna in majoritatea timpului, cu planuri de viitor… deci evolutia normala de-acum incolo ar fi ca el s-o ceara, ea sa accepte, sa faca 3 copiii si sa traiasca impreuna fericiti pana la adanci batraneti.

Asa a spus si Romeo, ca ar fi momentul sa se puna pe treaba. Adica s-o ceara. De nevasta, zic.

Asa ca de cateva luni a strans bani. Treaba grea de facut mai ales daca femeia cu care traiesti este atenta la orice inginerie financiara ai putea face. Dar a reusit, totusi, sa puna deoparte niste bani.

Banii nu erau putini, pentru ca Romeo a vrut ca inelul de logodna sa fie unul spectaculos, unul frumos, deosebit, de care Lexa sa se bucure si de care sa fie mandra.

A reusit sa-l ia. Un inel elegant, simplu, un solitaire cu un diamant. Diamantul… nu vreun ou de strut, dar nici un fir de praf… sa spunem ca este notabil.

Romeo n-a stiut cum sa-i dea inelul, asa ca a hotarat sa-l combine cu cadoul de Craciun.

Asa a si facut. I-a luat Lexei o pereche de UGG-uri, o caciula draguta si o pereche de manusi. A pus inelul de logodna printre celelalte cadouri, intr-o mica punguta de catifea si a si avut noroc la mall si-a gasit si un magazin care impacheta frumos cadourile… totul era set.

A pus cadoul cumintel sub brad, la fel si Lexa.

Miercuri dimineata, asa cum zice si traditia, au deschis cadourile. El a primit un flanel, o caciula si o tastatura cu bluetooth pentru tableta.

Ea… deja stiti ce.

El a probat ce a primit cu inima stransa, nereusind sa se bucure de nimic. Putea sa primeasca un Bugatti, o vila la New York si o excursie pe luna ca tot nu s-ar fi bucurat de ele. El statea cu inima stransa cat un purice, asteptand sa vada daca iubirea vietii lui o sa spuna Da! ori BA!.

Lexa a probat UGG-urile si a topait fericita ca le-a primit. Apoi s-a uitat la caciula si la manusi… s-a bucurat si pentru ele.

Apoi s-au trezit in vizita cu niste vecini, au venit crestinii sa le aduca niscaiva cozonac si sa stea putin de vorba.

Romeo, in tensiune maxima, s-a dus pana la buda, sa dea afara tensiunea.

Cand s-a intors de la buda, vecinul tocmai intra pe usa, cu galeata de gunoi in mana, l-a luat la misto ca trebuie sa vina el si sa-i faca treaba.

Au mai stat putin de vorba, vecinii au plecat. Romeo mai avea putin si facea un infarct combinat cu prabusire de calciu, Lexa nu dadea nici un semn ca si-ar dori sa-i raspunda la intrebare.

La un moment dat pe ea a sunat-o maica-sa si in timp ce Romeo mima ca se uita cu atentie la Nora pentru fiica mea, draga lui iubita a stat la telefon cu a ei mama 25 de minute. Si de cererea lui n-a spus nimic!

Cand a inchis telefonul Romeo era gata, cu nervii la pamant si cu spume la gura.

– Poate ca am asteptat prea mult, dar chiar asa sa-ti bati joc de mine?!

– ?!

– Nici macar atat nu merit, sa-mi raspunzi la o intrebare simpla?!

– ?!

– Spune ceva!

– Mai Romeo, ce-ai?!

– Cum ce-am, raspunde la intrebare!

– Cand m-ai intrebat si ce m-ai intrebat?!

– Te-am cerut de nevasta, ce crezi ca inseamna inelul ala?!

– Care inel?!

– Inelul din cadou! Sa nu-mi spui ca nu l-ai vazut!

– CE INEL?!

Stupoare! Romeo se uita la ea si vedea ca si ea e la fel de uimita ca si el. Nu putea juca teatru, nu atat de bine.

Asta insemna ca…

– Unde-s ambalajele?

– Care?

– Ambalajele de la cadouri.

Ups! Ambalajele fusesera duse la gunoi, apoi le dusese vecinul – cine l-o fi pus sa se bage in seama?! – la ghena.

– Hai la ghena!

– De ce?!

– Ca sa te cer de nevasta, femeie!

Si s-au dus. Problema este ca la ei la bloc gunoaiele vin din topogan si nu cad direct in tomberon ci pe jos. Omul de serviciu prefera varianta asta pentru ca se ocupa si de reciclare, mai face-un ban din asta, si-asa-i este mai usor sa le culeaga de pe jos decat sa cotrobaie cand sunt deja in europubele.

Asa ca cei doi, dupa ce-au facut rost de cheia de la ghena, s-au trezit fata in fata cu un mic munte de gunoi, cu toate scarbele in el.

Singuri nu se descurcau, asa ca s-au pus pe sunat, s-a strans gasca si… ia-le la mana, manca-ti-as sarbatorile tale, ca nu putem sa abandonam diamantul la gunoi!

Acum va intrebati daca l-au gasit, este?

Da, l-au gasit. Iar el, printre ambalaje de iaurt, coji de banane si pungi pline de chestii imputite… s-a pus in genunchi si-a zis:

– Dupa ce-am cautat atat prin gunoi o sa ma iei de sot, ca alta varianta nu ai!

– Nu ma intrebi daca vreau?!

– Nu, te anunt.

– Bine, vreau.

Pe aceeași temă

Comentarii

Lasă un comentariu la acest articol...
  • Catalin Zălog
    publicitate

    Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

  • lplp
    • 28.12.2015

    Mie mi-a aruncat al meu sot verigheta la gunoi! Fara sa vrea, evident, facea curat in casa!
    I-am zis ca daca vrea sa divortam sa-mi zica, nu sa-mi arunce sfanta verigheta
    Morala: Nu lasati barbatii sa faca curat decat sub atenta supraveghere!

    răspunde-i
  • Narcisa
    • 27.12.2015

    Draga Cabral. Curand am fost si eu ceruta, si cererea mea a fost una cu peripetii… :)) Am gasit ineleul intr-o pereche de sosete a iubitului meu. Vroiam ceva original, a fost foaarte original. :))

    răspunde-i
  • marinela
    • 27.12.2015

    tareeee !cabral,sa-ti tina Dumnezeu harul de povestitor multi ani de-acu inainte,ca bine le mai ticluiesti !sarbatori fericite si un an nou plin de ce vrei tu !

    răspunde-i
  • Danyzus
    • 30.12.2013

    Eu atat zic, cand aruncati ceva la ghena nu tineti in mana si alte lucruri de trebuinta! Eu mi-am scapat cheile de la apartament iar cele de la ghena nu erau de gasit. Abia a doua zi au reusit sa le recuperez: n-o sa va vina sa credeti cata lume arunca gunoiul noaptea!

    răspunde-i
  • Andreea
    • 30.12.2013

    Foarte tare povestea si povestita de tine, si mai tare! Casa de piatra prietenilor :)!

    răspunde-i
  • Andreea
    • 28.12.2013

    Intr-un avant gospodaresc, am aruncat si eu odata toate cutiile si pungile ce ne venisera intr-o cutie „de peste mari si tari”. Apoi am aflat despre consort ca primise si o suma de bani. Mi-a stat inima in loc, i-am dat marea veste si am mers sa cautam … ca orice oameni cu nevoia de a cauta. Avem happy ending: am gasit belelele de bani, intr-o cutie de pasta de dinti.

    răspunde-i
  • Mihai Grecia
    • 27.12.2013

    Brrr….nasol moment…o fi funny pt cine citeste nu si pt cine pateste …:(

    răspunde-i
  • Timi
    • 27.12.2013

    Foarte tare! :)) Cabral, scrii genial!

    răspunde-i
  • Cronos
    • 27.12.2013

    Frumos

    răspunde-i
  • aby
    • 27.12.2013

    Emotionant! 😀

    răspunde-i
  • Loading...