Noi aveam toate pozele familiei pe un hard. Vreo 2TB de fotografii și filmări de la evenimente de familie, vacanțe, amintiri cu Inoke când era mică și cu mine când eram încă sunt tulburător de sexy.
Erau 2.000GB de aminiri pe care le-am strâns pe un hard, hărnicuț, așa cum îmi stă în fire.
Care hardul… nu era unul normal, că mi-a trebuit mie NAS. Adică un hard din ăla deștept-foc, de se leagă la rețea, că doar ne place tehnologia…
Spun că erau pentru că… muri hardul, zic.
Muri… și cu el muri și inima mea.
C-a stat, săraca inimă, numai la gândul că trebuia să le spun tuturor din familie că eu, Păstrătorul Memoriei, am reușit să pierd totul.
Am încercat ba în stânga, ba-n dreapta, dar… nada-rien-zip-ciuci-nimic! Faza e că NAS-urile astea codează fișierele în felul și numai în felul lor, arză-le-ar terciu’ pe mațe… nimeni nu le dădea de cap.
Până la urmă am ajuns cu jalba-n băț la un prieten, care a avut răbdare și cu nush’ ce unealtă a hackeri-lor de pe very-very-deep-web a reușit ca în vreo patru săptămâni să descarce 99% din aminitirile familiei.
Și de-atunci back-up, taică, la HDD-ul cu amintiri.
Care nu mai e NAS, din motive lesne de înțeles.
Și acum fac back-up pe două HDD-uri externe, folosind un program gratis, free și fără bani, idiot-proof, care se numește Allway-Sync.
Simplu, foarte eficient și ușor de folosit. Câteva setări de bază (15 secunde)… și gata.
N-am căutat neapărat unul gratis, dar am încercat cu bani și n-am găsit ceva care să-mi placă.
Așa că am rămas la Allway-Sync. Aici. Care are variantă gratuită foarte bună, dar există și variantă Pro.
Dacă știe cineva o altă variantă de back-up de care să fie sigur și pe care s-o recomande… cu link într-un comentariu, mersi frumos!
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.