nani (1 of 1)

Cum îți dai seama că ai îmbătrânit? Când adormi în discotecă, cu fața pe boxă!

Am avut norocul să mă nasc într-o epocă în care oamenii se distrau, nu mergeau la party pentru a-și flutura mașinile scumpe ori Louboutinii.

Pentru că pe vremea aia aveai ori Dacia ori RATB. Ori Oltcit, dar ăla nu prea pornea, deci… RATB.

Cât despre leobutani… espadrile le spuneau și aveau talpa de sfoară.

Neptun-Olimp-Jupiter

Să revenim… eram o gașcă de petrecăreți. După 15-16 ani plecam joia la mare la Neptun-Olimp-Jupiter și ne întorceam duminica. În total cred că dormeam maxim 8 ore.

Dar nu se vedea… ziua eram pe plajă, noaptea la disco-disco-dance-dance. Oricum dormeam mai mult pe plajă, aveam bani să luăm o cameră dublă punând bani 7-8 băieți. Unde să dormi?!

Îmi spunea mama că nu e bine, că trebuie să dormi cum trebuie, că altfel te faci praf. Da’ cine s-o asculte?

Mamaia – Costinești

Apoi au mai trecut anii și s-a ridicat Mamaia. Și dă-i și luptă! Aveam foști colegi de sală care lucrau în cluburi ca bounceri/bodyguarzi, foști colegi de clasă care lucrau în cluburi ca barmani. Să le dea Dumnezeu sănătate, că altfel n-am fi avut bani nici să ne uităm de-afară!

Dar așa… îți cam dai seama ce mai colindam…

Plecam la mare vineri seara (na, după serviciu), ajungeam acasă cu trenul ăla de luni dimineață. ne schimbam și plecam la muncă. Tot somnul era cel din tren, la dus și la întors, plus ce mai cădeai lat la soare pe plajă.

Ajunsese până și sor’mea a’ mică să mă certe că nu dorm destul și că o să mă fac praf…

Apoi… muncă peste muncă.

Apoi a crescut volumul de muncă și m-am cam retras din cariera mea de clabăr… ăăă… clubber din ăla profesionist.

Tot nu dormeam, că aveam fel-de-fel de proiecte și stăteam nopțile să le termin…

Apoi, acum vreo trei ani, mi-a atras atenția un prieten: dacă mă retrag așa tânăr din activitate… cine mai stă prin zonă când o începe fiică-mea să iasă în oraș?!

O să iasă dar eu o să fiu acasă, șontorog leșinat!

Ză rezurecșăn. Renașterea.

Am zis că așa ceva nu se poate! M-am îmbrăcat frumos și am ieșit la discotecă.

După o zi întreagă de muncă. Fără somn.

A fost frumos la discotecă. Am băut juma’ de pahar de aperol și m-am distrat de minune. Am adormit cu fața pe boxă până la vreo trei dimineața, de mi-au zdrăngănit tâmplele două săptămâni după!

Și mi-am dat seama că ne trebuie puțină organizare. Adică muncim, desigur. Dar trebuie să ne și distrăm.

Nemurirea. Soluția: sport + ceva sală + somn bun.

Am făcut niște schimbări. Mici. Dar pentru că le-am făcut pot să muncesc la viteza, nivelul și volumul ăsta, dar mă vezi și țopăind fericit la Tomorrowland, Untold și Electric! 🙂

Am început să merg la sală. Nu mult, doar cât să țin utilajul în priză.

Nu mai mănânc agitat și complet aleator din punct de vedere ore.

Și dorm altfel. Nu dorm multe ore. Dar caut de fiecare dată să am un somn bun… am izolat dormitorul mai bine, am făcut un pat pe măsura corectă (2,2m x 2m) și – cel mai important – ne-am luat o saltea bună la pat.

Dacă dormi bine, mănânci decent și nu ești chiar complet sedentar… poți performa și la muncă și poți țopăi și la disco.

––

Ai văzut tag-ul și categoria articolului, îți spun și de ce e așa: am scris articolul la propunerea Dormeo, care se pregătește de sărbătorirea Zilei Internaționale a Somnului printr-o campanie de reduceri sănătoase. Le poți vedea aici. 😉

Pe aceeași temă

Comentarii

Lasă un comentariu la acest articol...
  • Catalin Zălog
    publicitate

    Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

  • Ivan
    • 05.05.2018

    Cum si ce materiale ai folosit pentru izolarea dormitorului:)

    răspunde-i
  • Swiby
    • 16.03.2018

    Ah, Rainbow ? Sandu Alexandru ? Romica Tziganu ? Neptun ? Mondy la Prahova ? Top, la Tinu ?
    Oare cat sunt de batrân ?

    răspunde-i
  • Madalina
    • 15.03.2018

    Pffff.. tinerețea noastră..Super frumoasă! De luni până joi la bancutele si terasele de la Nitu Vasile iar in weekend vineri-duminica in disco sau petrecere la prieteni. Dans până la 6 dimineata de ne rupeam opincile. Nici acum la 41de ani nu ma las mai prejos, rezist încă până la 5 dimineata in club. Am antrenament cu lipsa de somn
    Avem viață în noi!

    răspunde-i
  • Hmmm… poate, dar tot in vremurile alea aveam paturi cu somiere cu arcuri pe care saream pana se umpleau de denivelari ceea ce atunci nu parea sa ne deranjeze, dar dupa o varsta, se simte la coloana. In conditiile astea, a dormi pe o saltea ortopedica extrem de tare poate fi un adevarat chin si te trezesti a doua zi rupta de oase si amortita. 🙂 Cumparati copiilor vostri o saltea buna pentru o coloana vertebrala dreapta, dar noua astora mai batrani, intepeniti de vreme… dati-ne mai bine o saltea flexibila cu paie sau nisip.. Desi nu pare, este extrem de relaxanta si nici nu transpiri pe ea. 🙂

    răspunde-i
  • Bella
    • 15.03.2018

    Cred ca anii ’90 au fost cei mai frumosi. Generatiile tinere de acum au un altfel de mod de-a se distra. Nu spun ca se distreaza mai putin decat am facut-o noi, ci prefer sa spun ca o fac intr-un mod diferit. Statul in fata PC-ului, jocurile pe consola and stuff pentru ei reprezinta un mod de-a se distra. In schimb, la 17-18 ani, generatia mea nu concepea sa stea in casa in weekend-uri. Chiar si o plimbare prin parc era binevenita, fara bani de buzunar si fara prea mari pretentii. Important era sa ne strangem toata gasca. 🙂

    • Liviu
      • 19.03.2018

      Nu spun ca n-au fost frumosi anii ’90 dar pacat ca n-ai prins anii ’80, in care distractia era mai mare cand trebuia sa fentezi si „masina albastra care veghea in colt, la linistea noastra”, bine, era albastu cu alb dar nu asta conteaza. Parca era mai interesant cu iesirea in gasca fara telefoanele mobile care aparusera in anii ’90, cand trebuia sa faci rost duminica de niste fise ca sa poti suna acasa si sa-ti linistesti parintii care nu te mai vazusera de vineri cand ai plecat in sort si tricou, fara bani in buzunar, sa duci gunoiul si sa le spui ca esti la un/o prieten/a la doua strazi distanta si tu de fapt ai ascuns galeata si ai ajuns la Costinesti/Neptun, sau alta statiune, sau sa spui ca pleci la munte si de fapt ai coborat din tren la „popasul Caprioarelor” ( a se citi halta Neptun )…. Cred ca am imbatranit, devin nostalgic…

    • Mihai
      • 15.03.2018

      Tot aud asta afirmatiile astea si ca parinte mi se pare ca traim in trecut cand ne comparam copiii cu modul nostru de a ne distra. Pur si simplu trebuie sa fim realisti ca asta inseamna evolutie. Asa si noi cand eram copii ne comparau parintii nostri, acum bunici, cu modul lor de viata si de distractie si spuneau la fel despre noi si in aceeasi idee o sa spuna copiii nostri destre copiii lor cand probabil o sa traiasca intr-o lume virtuala gen matrix 🙂

    răspunde-i
  • Loading...