Un om care la 44 de ani ar putea spune ca a cochetat cu moartea pe circuitele de Formula 1 mai des decat a facut-o aproape oricare muritor de pe Pamantul asta.
Un om care alerga sfarsiturile de saptamana pe o fasie de asfalt ingusta de 15m cu 300 de km/h, intr-o masina care se face praf si la un impact cu umbra zidului, d-apai cu zidul insusi.
Un om care a marturisit ca la fiecare Mare Premiu de Formula 1 isi lua la revedere de la familie ca si cum ar fi putut fi ultima oara, s-ar fi asteptat oricand sa moara intr-un accident pe circuit.
S-ar fi asteptat sa moara la un antrenament cronometrat, la o sesiune de teste sau in cursa. S-ar fi asteptat sa se lupte pentru viata lui dupa o intamplare tragica pe circuit.
Si totusi, Michael Schumacher se lupta cu moartea dupa un accident de ski.
Asa isi rade viata de noi… ne ferim de fel-de-fel de chestii, ne pregatim sa fim loviti de ceva… pentru a ne trezi uimiti din alte directii, de alte palme…
Am urmarit Formula 1 inca de pe cand Michael Schumacher era la inceput. Cu toate ca foarte multi nu-l suportau si ii comentau fiecare victorie, fiecare gest, fiecare decizie… l-am admirat, l-am aplaudat, i-am tinut pumnii.
Am vazut evolutia lui, i-am tinut pumnii la fiecare Grand Prix, la fiecare calificare… dar niciodata nu i-am tinut pumnii atat de stransi ca acum.
Dupa cum cred ca ati aflat deja, Michael Schumacher este in coma dupa un accident de ski in Franta si din ce difuzeaza televiziunile straine se pare ca se impune o operatie pe creier de urgenta.
Sper ca traumele despre care se vorbeste sa fie cat mai mici si astfel omuletul asta sa scape. Cu bine si neatins.
Eu ii tin pumnii. Sper ca si tu.
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.