Nu știu dacă ai copii. Nu știu nici dacă iți dorești. Nu știu daca simți emoția unui părinte atunci când ceva se intâmplă cu puiul lui.
Eu spun ca nu există emoție mai puternică decât cea a unui părinte față de copil.
Nu cred că există fericire mai mare decat cea data de copil, la fel cum sunt conștient că un necaz legat de cel mic îi poate aduce părintelui cea mai adâncă disperare posibilă.
De-aia mi-e și frică să ma gândesc la ce simt părinții lui Sebastian.
Dar nu pentru ei te rog să citești mai departe… ci pentru el, pentru cel mic.
Ne povestesc părinții micului: Sebastian Alexandru a venit pe lume pe 6 noiembrie 2013.
A fost un bebelus voinic de 3.555 kg si 53 cm, nascut la termen. A fost un copil dorit si iubit din prima secunda cand a venit pe lume.
Credeam ca nimic nu avea cum sa ne darame de pe culmile fericirii, acolo unde ne-am inaltat cand l-am primit in viata noastra!
Insa fericirea noastra avea sa se zguduie din temelii!
Durerea a fost de nedescris cand ni s-a spus ca este suspect de hipoacuzie…faceam si eu si sotul meu teste cand ramaneam singuri cu bebe… si nimic, nici o reactie…nici o tresarire la sunete deosebit de puternice.
Am facut un test din ADN-ul lui bebe si s-a confirmat, era purtatorul mutatiei genetice responsabile pentru 70% din cazurile de hipoacuzie.
Si asa s-au spulberat toate sperantele cum ca se mai putea intampla o minune…
Asta este prima parte a poveștii. Partea a doua se scrie acum și ne poate avea pe toți părtași… Sebastian ar putea auzi dar doar după ce ar trece printr-o operație.
Iar operația costă 25.000 de euro.
Intră pe blogul deschis pentru el, citește-i povestea și dacă tu consideri că merită… donează cât poți și cât vrei.
Mulțumesc!
p.s. Da, am decis ca pentru o perioadă să scriu cu diacritice. Mă bucur ca am debutat cu un post din categoria ”pentru copii”…
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.