Din capul locului trebuie spus că scriu acum din punctul de vedere al mielului întins pe masă. Nimic academic, ăsta nu e sfatul medicului.
Le mulțumesc endoscopaților 🙂 care și-au făcut timp și-au dat ieri câteva sfaturi despre endoscopie. După cum spuneam… au ajutat.
Endoscopia este o chestie cam scârboasă. Te pun pe laterală, îți bagă un muștiuc între dinți, ți se bagă pe gât o cameră cu fir (se simte cam gros firul ăla când îl ai în gât) și ți-o îndeasă, taică, de zici că altă treabă nu le provoacă bucurie mai mare!
La nivel de durere… nu există. E doar disconfort mare, fizic și psihic.
Așa cum am fost pus în gardă, panica te ia de suflet de la început. După ce-ți bagă furtunul ăla pe gât ai impresia că nu poți respira. Și mai rău, îți vine să înghiți, nu poți de furtun și-atunci te panichezi și mai tare.
Furtun peste pupăză… îți vine și să verși, și iată tabloul complet!
Ca și alinare a disconfortului ai două variante: anestezie locală sau varianta cu somnul.
Cu toate că mai mulți mi-au zis că după somn (sedare) nu ai decât o mică iritație în gât… și gata, am optat pentru anestezia locală: câteva fâs-uri de spray în gât și-apoi gâtul amorțește.
E o chestie personală, evit anesteziile cât de tare pot eu (la una dintre trântele sănătoase cu motoreta, la Urgență i-am rugat să nu mă adoarmă, să-mi dea cu ceva amorțitor local dar să nu mă pună la nani. Aveau inclusiv să-mi scoată cam 1.748 de pietre și pietricele din palma dreaptă. A durat o eternitate și a durut ca naiba, dar n-am vrut anestezie generală).
Plus că endoscopia este neplăcută, așa e, dar dacă nu ești foarte sensibil nu cred că ai nevoie de anestezie. Da, probabil că și doctorul contează, eu am avut parte de o doamnă doctor atentă și amabilă, dar și cu mâna ușoară.
A, și să nu te gândești că e altfel… în timp ce-ți cotrobăie prin burtă cu furtunul de udat grădina ție îți curg din gura deschisă toate scârbele, icnești, râgâi, pufăi și mufăi de zici că ești un muflon turbat.
După ce-ți scot camera din gâtlej te mai jenează puțin pe gât, apoi e pace. Am citit că unora li s-a iritat gâtlejul pentru câteva zile. La mine n-a fost așa.
Deci, ca să concluzionez cumva… endoscopia e o treabă neplăcută dar care trece repede. Disconfortul e mare dar, cu puțin anestezic local, suportabil.
Mai enervant este când auzi Stați liniștit și respirați normal! din partea doctorului…
Și-n capul tău… Care-o respira normal cu un salam din ăsta de Sibiu înfipt în gât?!
A, să nu uit… mie doctorul mi-a spus să nu mănânc cu șase ore înainte de endoscopie.
Și după investigație să nu atac cu mâncare grea ci să menajez măcar pentru câteva ore…
Cel mai bine este să stai de vorbă cu medicul tău. Ce am scris eu mai sus este doar o experiență personală, singurul avizat să dea sfaturi adevărate este medicul tău. Vorbește cu el. 😉
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.