Prima idee bună pe care am avut-o a fost să deschid o fabrică de lumînări. Dar nu de oricare lumînări… ci din alea de mari dimensiuni. Pe piață existau lumînări grămadă, dar niciuna dintre ele nu trecea de mărimea unei căni mai mari. Iar eu voiam să facem unele maaari, nu glumițe din astea!
Am vorbit cu prietenii, le-am povestit, unul dintre ei îmi spune că este interesat să se implice dar că nu are bani de investit. Îi spun că e OK așa, hai să ne apucăm de treabă.
Din vorbă-n vorbă găsim un al treilea iscusit, un băiat care deja producea lumînări dar, așa cum ziceam, de dimensiuni normale.
Fac un business-plan, îl vorbim toți trei, punem toate informațiile cap-la-cap și decidem să ne punem pe treabă.
Decidem să facem mai multe modele: un cub cu latura de 20cm, unul cu latura de 30cm și un dreptunghi de 40x30x20cm.
Dar cum să le faci, în ce le torni, ce compoziție pui, ce fitile folosești, cum le răcești ca să nu crape? … atâtea întrebări și răspunsuri niciunul, zero, nimic! Nici măcar pe net!
Și pune-te pe încercări, teste de turnare, teste de ardere. Toată perioada cu testele ne-a omorât. A tocat cam toți banii, care nici ăia nu erau mulți, ne-a tocat și moralul. Au fost câteva luni grele, dar grele de tot, pentru că între timp eu mergeam la muncă, nu la plajă… și după ce trăgeam în Buftea 12 ore alergam să-mi fac și directul de la Poveștiri iar la finalul zilei, în loc de nani… băgam muncă la atelier.
Până la urmă am reușit să terminăm prototipul de cub de 20 de centimetri. Din parafina cea mai bună, cu fitile și parfumuri din Grecia, Elveția și Israel, lumînările erau decorate pe exterior cu picturi de ceară pe ceară. Spectacol curat, pe cuvânt!
Apucă-te acum și caută să le vinzi… alți peri albi!
Am găsit până la urmă un retailer deschis să ne vândă produsele, am intrat la Class Living cu ele (Camelia Șucu a avut încredere, noroc cu ea, după ce a văzut produsele a spus un Da! plin, Chapeau, madame!), ba am găsit chiar și un reseller care să revândă produsele în Ungaria și Austria.
Între timp am terminat testele și am definitivat și lumînarea cub cu latura de 30cm și cea dreptunghiulară, începuserăm testele pentru una cilindrică de 1m înălțime, 50cm diametru și 15 fitile. Ta-na!
În paralel cu testele trăgeam tare la producție. Dar trăgeam mai mult în gol, nu aveam bani să luăm o hală mai mare, spațiul era mic, capacitatea de producție mică, din cauza asta și costuri mari…
Și s-au terminat banii. Și-atunci, în loc să tragem mai tare, să luăm niște bani de undeva și să trecem hopul… am abandonat ideea. Pur și simplu am preferat să ne oprim.
Am făcut mai multe greșeli, acum le văd mai bine, dar am fi putut rezolva multe dintre probleme dacă nu abandonam ideea.
Legat de asta, să vezi de ce se justifică și categoria postării… frumusețe de video cu frumusețe de Micutzu!
O să revin cu info despre nebunia asta cu Centrul Ideilor Abandonate, între timp o să pun o poză cu una dintre ultimele lumînări făcute de noi, una care era încă în teste. O cilindrică cu raza de 30cm și cinci fitile. O aprind din când în când, să-mi aduc aminte și de eșecuri…
Am pus lângă ea și o lumînare pastilă, să existe un reper vizual. Dacă nu vezi lumînarea pastilă, chiorete, este în poza din stânga, în partea dreaptă, chestia aia argintie. 🙂
Cât despre celălalt faliment… am vrut să fac eu mare spectacol cu un apreski-bar pe pârtie. Am făcut mare spectacol… de faliment. Dar despre asta scriu în alt post, să nu mă lungesc aici.
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.