L.E. Am scris despre cele două falimente la propunerea Idea Bank, cea mai nouă bancă de la noi, oameni care sunt puși pe făcut banking așa cum cică nu s-a mai întâmplat pe la noi. S-au lansat printr-o conferință de presă complet altfel, povestind printre altele despre 0% comision pentru retragerea de numerar de la orice ATM din ţară şi din străinatate, oriunde în lume. Apoi ei spun că e nevoie de un singur document pentru solicitarea creditului de nevoi personale, ai dobândă dublă în ultima lună cu Idea::depo și ai operațiuni rapide de internet banking cu doar 3 click-uri. Găsești mai multe info aici.
Ei, cea de-a doua poveste falimentară este mai dinamică, mai spectaculoasă. Față de primul business falimentar, cel de-al doilea nu avea legătură cu produsele ci cu serviciile. Și mai bine…
Am fost din întâmplare la Straja, pe Valea Jiului, ne-a plăcut stațiunea. Zăpadă multă, instalții destule, soare și oameni frumoși.
– Ce ne trebuie nouă Austria? Hă?! Noi avem Straja!
[sursă foto]
Și-am fost o dată, am fost de două ori… dar seara muream de plictiseală. Un singur bar unde se punea muzică de pe un desktop cu Win95 și în rest… mima și table. Păi ce boardări eram noi de jucam seara table?!
Și-așa ne-a venit ideea: hai să facem un apreski bar. Se dă lumea pe pârtie și după ce le trece cheful de dat… vin la party. Muzică bună, băuturi mișto, loc frumos… n-are cum să nu meargă.
Eram trei, ca-n banc: un negru, un alb și un leneș. Dar nu ne-am dat seama că era leneș decât foarte târziu…
Am găsit un proprietar de teren de la marginea pârtiei care voia să ne închirieze locul, am găsit constructor, am făcut planurile… am început treaba!
În trei săptămâni trebuia să fim gata cu constucția, în șase săptămâni să fim up-and-running, că începea sezonul de ski și snowboard.
Au mers toate strună, au mers perfect, a fost extrem de bine… deloc. Ne-a prins iarna construind! Și a costat, cu toate calculele noastre riguroase, de trei ori cât trebuia să coste. Dar am terminat construcția până la urmă, eram gata să facem mega-treabă!
Poza asta este făcută înainte să începem noi, locația noastră este deasupra cabanei din dreapta sus…
[sursă foto]
Noi doi eram în București, albul și negrul, leneșul trebuia să se ocupe de operare.
Am investit multicel în promovare, începea să ne știe lumea, veneau oameni mulți, primeam feed-back bun în care ne spuneau mulți că s-au distrat de minune la noi. Totuși… banii nu veneau. Adică nu produceam nici măcar cât cheltuiam…
Nu intru acum în amănunte explicându-vă cum nu s-a ocupat leneșul, o să povestesc cel mai mare fiasco: petrecerea de revelion.
Ne spunem noi Păi dacă avem business, normal ar fi să facem revelionul acolo!. Și-așa am făcut.
Ce s-a întâmplat? Ni s-a stricat sistemul de sunet pentru că leneșul a uitat să instaleze niște protecții. Tot leneșul a uitat să pună pe cineva să alimenteze cu lemne centrala termică și a înghețat circuitul, au bubuit caloriferele, era înăuntru mai frig ca afară. Aveam și umbrele cu arzător, d-alea de terasă, dar aleau au prostul obicei să nu facă deloc căldură… dacă nu le schimbi buteliile.
Rezultatul? Am dârdâit ca niște gușteri până pe la 1 dimineața și-apoi am fugit la căldură, că acolo muream!
Restul sezonului am mers tot din dudă-n budă, eu n-aveam timp să mă duc acolo să mă ocup, așa că la sfârșitul sezonului am zis că… gata cu business-ul, poate vrea domnul, sau poate domnul…
Acum, la câțiva ani după, mai sunt oameni care-mi spun că au fost acolo la noi și că s-au simțit tare bine. Sigur n-au prins Revelionul Înghețat, că altfel… 🙂
Bine, mi-am tras concluziile mele și după eșecul ăsta, la ceva timp după ne-am împăcat și cu leneșul… e bine.
Îmi pare rău că mi-am abandonat ideea, că n-am avut grijă de ea, că nu m-am organizat cumva încât să fiu acolo. Pentru că avea toate premisele să iasă bine. Dar a dat ochii pe bulgari pentru că n-am știut, n-am fost acolo…
Asta e. Totuși, revelionul ăla… a devenit referință de fiasco-party! Mda, acum râdem…
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.