Recunosc, câteodată sunt norocos. Adică… am reușit să ajung la alte Grand Prix-uri, la Hungaroring și la Istanbul Park.
Dar erau două curse după care-mi întindeam gâtul. Monza și Monte Carlo.
La Monte Carlo, pentru că n-aveam bani de bilet, m-am dus cu o săptămână înainte și am stat în timp ce oamenii montau circuitul, de ajunseseră după vreo trei zile să mă salute ca pe un coleg! :))
Apoi am avut noroc și am fost martor și la o cursă.
Monza… era pe listă, dar în ultimii trei ani n-a contat cât de hotărât am fost, de fiecare dată a apărut ceva mai important.
De ce Monza? Penbtru că e pentru băieții mari. Pentru că dacă reușești să mergi fără belea în calificări, ai 70% șanse să câștigi cursa. Pentru că nu e loc de greșeală. Pentru că… Monza e tare!!
Și iar am avut noroc… am fost invitat de Heineken să fiu martor la Marele Premiu de la Monza 2019.
Nu știu dacă mă urmărești… dar dacă ai mai aruncat un ochi și la mine, n-ai fi văzut mare lucru. Pentru că m-am bucurat atât de tare de orele alea de la circuit, că efectiv am uitat de orice altceva!
Acum am zis să povestesc puțin, cu multe poze…
În primul rând trebuie spus că organizarea este impecabilă, în ceea ce privește sosirea publicului, zona fanilor, shopping și alte alea.
Ai fel-de-fel de activări, jocuri și tonete de unde-ți poți cumpăra suveniruri.
Mă rog, o șapcă costă 60 de euro (găsești și cu 30), o gecuță costă 120 de euro. Eu mi-am luat o bere.
Aici, tot în Fan Zone, alături de prietenii Nicolai și Cătălin:
Ce m-a impresionat a fost faptul că nu-s singurul diliu care nu l-a uitat. Și pe care m-aș fi bucurat enorm să-l văd pe la boxe, alături de Schumi…
Mai mult de-atât… norocul m-a pălit peste ochi când am auzit că ajung pe circuit!
Am aceeași poză făcută pe multe circuite. Dar cred că asta mi-e cea mai dragă…
Și norocul nu s-a terminat aici! Am participat la Parada Piloților!
Mă rog, nu printre piloți… ci în spate, la cartofi, cocoțați pe remorca decapotabilă a unui camion!
Sentimentul este incredibil, pentru că publicul e deja la locul lui și auzi live uralele pe care le primesc piloții…
Și circuitul, văzut așa, este tot superb!!
Apoi… cocoțați undeva bine (lăungiul Heineken), am tot văzut oamenii pe care-i aplaud de obicei de-acasă. Hamilton pe trotinetă (nu electrică), Jean Todt, Alain Prost…
Sigur, pentru că mă mănâncă-n… ureche, nu m-am putut abține și m-am strecurat ilegal la vecini când Bottas a fost să dea un interviu. M-au dat afară, dar nu înainte să fac niște poze…
Dar pe moșulică ăsta delicios vi-l aduceți aminte? A rămas delicios, da…
Despre cursă… n-o să vorbesc. Pentru că dacă ești pasionat… știi deja ce și cum. Dacă nu ești… ce rost are să-ți toc timpul? 🙂
Dar experiența a fost incredibilă. Și foarte tare publicul lor, care efectiv a luat foc atunci când Leclerc a câștigat cursa pentru Ferrari! Cântau oamenii ca la revelion, plângeau unii de le săreau tricourile roșii de pe ei…
N-am prea înțeles de ce l-au huiduit pe Hamilton…
Ce mi s-a părut foarte tare e că Fodor a venit cu temele făcute, în timp ce noi urmăream cu sufletul la gură bătălia pentru primul loc, el urla că nu mai știu cine se bătea pentru locul 9…
Una peste cealaltă… a fost bine, un week-end care-ți rămâne în suflet.
Dar sunetul, sunetul ăla al motoarelor… e ceva ce nu vine de pe planeta asta!
Sper să ajungi și tu, de ești sau nu pasionat, acolo. Să trăiești experiența asta. Că e tare frumoasă…
Ah, era să uit! Dmitri Vegas și Like Mike. Am stat cu ei de vorbă vreo 10 minute, erau cam amărâți după ce li s-a tăiat curentul în timp ce puneau muzică la petrecerea de după podium.
Efectiv s-a tăiat tot… microfoane, playere, boxe… tot. Au apucat să pună vreo trei piese și… kaput!
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.