– Pavele, ce-ai, mă?
– Lasă-mă, Cabrale, că-s cu nervii la pământ!
Și Bartoș se-așeza pe un scaun, cu mâna la frunte, înfrânt de viață.
Mă așezam și eu încet, teatral…
– Pavele, să nu-mi spui că ți-au tăiat din bani!
– Ba da, Cabrale, am revenit la cât luam înainte.
– Păi și cum te descurci, măi Pavele, cu doar 10.000 de euro pe lună?!
– Băi, nu-mi aduce aminte că mi se face rău! Efectiv nu știu cum o să mă descurc!
În jur se auzeau foșnete. Nu ne uitam, c-așa s-ar fi prins că făceam mișto, dar după ce cădea bomba, ”Pavel face 10.000 de euro pe lună!”, celelalte discuții efectiv înghețau.
Făceam de obicei gluma asta când eram prin Buftea la repetițiile pentru filmări.
De obicei nu dura mai mult de două zile să ne cheme Ruxandra Ion, să ne spună că tot imbecili am rămas și să dea cu noi de pământ că iar am creat o revoluție, că acum toți vor salarii de 10.000 de euro…
Pe mine m-a amuzat întotdeauna zgomotul de fond generat de grupurile de oameni care lucrează în același loc.
Pe lângă bârfele de genul ”X o rezolvă pe F” o parte foarte mare a discuției este îndreptată spre bani.
Câți bani face X, câți bani merită Y, cât ar trebui să ia Z…
Toți strâng informații și din frânturile primite de la te-miri-cine de prin firmă… se face o bursă neoficială a salariilor.
Și dă-i cu bârfe! Și cu heităreală! Și cu comparații!
Pe mine m-au învățat ai mei că de bani nu vorbești cu nimeni, că n-ajută la nimic.
Nici nu întrebi, nici nu te-apucă vorbitul.
Pentru că nu e treaba ta cu câți bani este remunerat colegul sau șeful tău.
Și nici treaba colegului tău câți bani iei tu.
Pentru că se nasc discuții inutile, care nu duc nicăieri.
Sigur, uneori o comparație te ajută să confirmi faptul că salariul tău e unul bun, sau să-ți dai seama că ar trebui să te duci la o discuție cu șeful tău.
Totuși, atunci când primești o informație de genul ăsta… trebuie să dai același fel de informație la schimb.
Așa că mai bine te lipsești.
La fel și în cazul cheltuielilor… cât ai dat pe mașină? Cât a costat casa? Câți bani ați băgat în renovare?
Și tot așa, cu urechile pâlnie ne punem pe structurat informații despre scremetele financiare ale altora.
Informații inutile în cea mai mare parte, de fapt.
Pentru că doar uneori este relevant să știi cât a dat X sau Y pentru ceva, atunci când te pregătești să faci exact același gen de cheltuială. Altfel… mai puțin utilă informația.
Tu cum faci? Vorbești despre bani, povestești și întrebi la rândul tău?
Sau… fiecare cu aia mă-sii? Evidența, zic…
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.