2021 a avut câte o față pentru fiecare.
Am prieteni cărora li s-a așternut anul ăsta ca o mochetă d-aia scumpă, de te afunzi în ea până la glezne.
Altora le-a venit mănușă. De-aia de folosești când desfunzi WC-ul.
Unora le-a adus bucurie și dragoste și zâmbet.
Altora conștiența că-s singuri în propriile căsnicii, că merg singuri în viață, i-a pus în fața unor decizii care, oricum ar fi, le vor crăpa destinele pentru totdeauna.
Pentru unii 2021 a fost capăt de linie.
Ultima schimbare de treaptă.
Un ultim viraj din ceea ce numim noi drumul vieții.
Cristi Predoi este unul dintre ei.
Un accident stupid l-a luat dintre noi și l-a dus undeva. Altundeva.
Gașca noastră de prieteni a reacționat complet diferit.
De jelit… am făcut-o toți.
Dar în niște moduri atât de diferite încât ai putea zice că-s reacții la evenimente complet diferite.
Cristi, așa cum era el, a însemnat mai mult decât un om care s-a dus la muncă și și-a făcut treaba așa cum a știut el mai bine.
Omulețul ăsta a reușit să tragă în sus o întreagă comunitate.
A reușit să arate că poți produce conținut video de calitate în România și care să fie vizionat peste tot în lume.
A arătat că motocicliștii, și la noi și pe-afară, însumează mult mai mult decât câțiva cu tobe imbecile pe care le auzi urlând noaptea.
A educat comunitatea… și asta nu e doar o vorbă.
A adus constant informație, i-a pus pe oameni în fața propriilor decizii nasoale, a învățat noii-veniți și uneori a dojenit bătrânii pe două roți.
Scriu acum despre el pentru că eu cred că oamenii mișto trebuie să rămână cu noi.
Dacă nu fizic… măcar prin amintiri.
Un text, o poză, o vorbă sau un film… toate astea contează.
N-am mai publicat pozele din articolul ăsta…
Dacă ai poze cu Cristi și vrei să le public în articolul ăsta te încurajez să-mi dai un mesaj aici și-ți răspund cu o adresă la care să mi le trimiți.
Cristi cred că merită asta, merită să povestim despre el.
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.