Asa, dupa cum spuneam in preambulul despre paparazzi, eram pe o plaja cuminte din Navodari.
Nu, nu cea de nudisti, n-am aspiratii voayeur-iste, o plaja normala, cu muzica chill si lume misto (adica fara flatulatii comportamentale, fara fisicuri de bani si chei aruncate dezinvolt pe masa, fara… ati inteles voi).
Plaja are si un ski-jet, si cum sunt in pregatire pentru concursul de acrobatie acvatica de pe Snagov am cam abuzat de trupul utilajului pentru a-mi dezmorti oasele batrane si am mai exersa una-alta. E, si daca tot eram pe apa, prietenii veniti cu iubitele mi le-au pasat pentru o plimbare pe valuri, ca sa nu-si mai oboseasca ei fizicurile in plus.
Si dupa o tura cu jet-ul imi trageam sufletul de om batran la malul marii, cand… ii vad. Cu un aparat compact trageau cadru dupa cadru. Unul cu aparatul in mana, celalat incercand cu sfortari maxime sa joace indiferenta si relaxarea. Cel cu aparatul… sigur pe el. La celalalt se vedea de la o posta ca se simte ca un nudist in Piata Universitatii…
In secunda doi ma intorc cu spatele si ma intreb: stau cuminte sau facem nitel circ? Si daca tot era liniste si pace am ales varianta doi, sa animam putin spiritele. Circ taica, dam drumul la bestie, dam din maini, scoatem karatele din portbagaj, chemam bodyguarzii si Politia, halimai!
Trag putin cu ochiul sa vad ce fac, ei isi dadusera seama ca au fost reperati si, probabil cu gandul ca subiectul e mare si a facut aproape 18 ani de kickbox si thaibox, decid sa se retraga strategic.
Eu… dupa ei, in pas molcom dar hotarat. Cand am ajuns mai la marginea plajei il iau pe cel cu aparatul de dupa gat si spun cu o voce de Bessie (Loch Ness): da-i play!
[el, politicos si amabil, spune:]
– Va pot ajuta cu ceva?
[eu replic, in dulcele jargon bercenian:]
– Hai, lasa baletele, scoate electronicu’ de sub prosop si arata-mi ce cadre ai acolo. Nu te da balerina ca ne certam.
[el face clip-clip din pleoape si ma intreaba:]
– Dar de ce, cu ce drept?
[eu imi umflu pectoralu’ si spun cu emfaza]
– Cu dreptul ca… pot!
[el devine putin ostil]
– Sunt intr-un loc public, aparatul este al meu…
[gata! Imi iau fata de Black Chuck Norris, intind mana catre aparat si spun feroce]
– Ori imi arati tu, ori…
[intervine si celalalt uman]
– Da’ ce dom’le, e plaja ta? Ce crezi tu ca daca esti…
[il intrerup, imi submina autoritatea]
– Ca e, ca nu e, ca ce e… nu mai fa pe neintinatu’ si arata-mi pozele, ca sa nu trecem la altceva – [aici era sa ma bufneasca rasul pentru prima data]
[omul scoate aparatul din prosop, butoneaza la el pe genul „stai ca stiam cum se face”, eu ma fac ca devin nerabdator, pana la urma il porneste si-i da play. Primele 30 de poze erau cu mine, la malul marii. Ba ma scarpinam in dos, ba radeam ca proasta, ba ma chinuiam sa trag jet-ski-ul la mal… Asta a fost a doua oara cand era sa ma bufneasca rasul. Serios si cu un ton grav, ii spun:]
– Asa, astea-s ultimele. Da-i mai in spate.
[amandoi se irita, ca n-am dreptul, ca sa nu cumva sa…]
– Da-i ca nu-i loc de negociere. Da-mi sa vad ce poze mai sunt!
[deloc multumiti]
– Pai stai ca sunt si alte personaje…
– Aia e treaba voastra. Vreau sa le vad pe-alea cu mine! Acum!
[cu tot „Acum!”-ul ala spus pe ton groaznic de imperativ deja imi mijea un zambet in coltul gurii. Nu l-au vazut. Si deruleaza pozele… cateva zeci cu Valentina Pelinel si Cristian Boureanu… si-i da, si-i da, pana cand… ajungem din nou la pozele cu mine. Cu mine si cu una din fetele din grup, cand tocmai ieseam cu jet-ul pe mare.]
– Haaa! Gata! Aici se schimba treaba! Nu mai e loc!
[Umanul inchide aparatul, il baga in prosop, si pleaca, cu pasi mari, catre parcare. Eu… dupa ei!]
– Deci… daca pana acum a fost cum a mai fost, acum e belea!
– Domne, e meseria noastra, doar ne facem treaba…
– Da, dar si eu sunt dator sa ma apar.
[si vad ca au masina in parcarea plajei. Care parcare are bariera. Ma duc cu pasi mari si inchid bariera, pun sistemul de siguranta – o sarma – si ma intorc la ei.]
– Daca vrei noi stergem pozele.
– Lasa vrajeala ca nu tine.
[ma intorc catre cladirea bucatariei si urlu catre doi ospatari care se retrasesera la tigara:]
– Chemati bodyguarzii!
{ma intorc la munca acum, revin mai tarziu}
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.