Copiii României

21.12.2016
pentru copii
8

Dă-i un [PLAY] și citește. Dar sunt șanse să nu-ți placă…

39% dintre copiii României trăiesc în sărăcie relativă.

39%.

Când citești așa ceva îți dai seama că undeva pe drum am pierdut ceva.

Cândva, la un moment dat, am uitat de noi.

Ne-am uitat părticica aia de suflet care nu ne lăsa să uităm că nu suntem singuri pe lume.

Nu-ți scriu asta ca să te critic. N-am dreptul ăsta.

Nu-ți scriu asta ca să te rog să faci ceva. De-ai vrea să faci, ar fi bine. Dar cine-s eu să te deranjez din locul în care ești?

Îți scriu doar ca să știi.

39% dintre copiii României trăiesc în sărăcie relativă.

Și de-aia aplaud, sprijin și ajut de fiecare dată când pot. Pentru că altfel nu se va schimba nimic.

Să ai zi bună.

Pe aceeași temă

Comentarii

Catalin Zălog
publicitate

Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.
Cristi Moldovan
- 09.01.2017
Nu numai ca e bine, dar zambetele din deschidere si incheiere fac toti banii!! 🙂 Au topit orice pornire razboinica si mi-au ridicat doua degete de la mana dreapta in semn de “Peace, man, peace!!”
Si daca o fi nevoie, cand o da coltu’ ierbii, asa cum spui, de 5 degete de ajutor… e-mailul mi-l verific zilnic!
Aaaa! Si daca vreodata imi voi face cont de Facebook, esti vinovat, sa stii!
răspunde-i

Comentariu
Cristi Moldovan
- 05.01.2017
Doua saptamani… Atat a trecut de cand sta postul asta pe prima pagina a, probabil, celui mai citit blog din Romania. Am trecut prin Craciun si Anul Nou intre timp. Stiti Craciunul? Ala cu “sa fim mai buni…” Nu pricep de ce ne amintim doar de Craciun, sa fim mai buni, dar nu asta e subiectul discutiei noastre, asa ca nu-l voi dezbate acum si aici. Oricum se pare ca nici macar de Craciun nu ne amintim… Ideea era alta! In paisprezece zile de cand s-a publicat, postul asta a reusit sa adune nici mai mult nici mai putin decat…3 comentarii!! Adica atatia oameni s-au sinchisit (cred ca e un cuvant bun – “s-au sinchisit”) sa le pese de saracia copiilor nostri… Are mai putina importanta ce spun ele, comentariile. Important e ca sunt 3. Important e ca, acum, cand se presupune ca ni se revarsa bunatatea si darnicia printre nasturii prea tensionati ai camasilor intinse peste burtile ghiftuite, 3 persoane au gasit de cuviinta sa scrie ceva despre durerosul subiect…3.
Imi amintesc de o postare, (veche de mai bine de un an) prin care se dadea pentru test un aparat de ras electric, urmand ca acesta sa ramana in final celui ce-l testa. “Caut barbos sensibil…” sau cam asa ceva se numea concursul respectiv. Comentarii (AKA inscrieri la concurs)?? Aproape 400!!!
Da, dar acolo aveai ceva de luat moca… Aici? 39% din copii sunt saraci. Asa si? 3 comentarii. Mai adaug si eu azi unul. Si un link. Unul dintre sutele care va asteapta, pe alese. Doar sa va sinchisiti… https://www.facebook.com/asociatiapotsaajut/?fref=ts
- Cristi Moldovan
  - 06.01.2017
  Imi pare rau ca asta e tot ce-a razbatut din postarea mea… Conform principiului mai sus enuntat de tine, (intr-un mod destul de dur – fie vorba-ntre noi) orice “luare de pozitie” e inutila: oricum lucrurile se fac, doar ca nu se “bate toba”. Adica se fac cumva “pe silent”… Pai ar trebui sa afle si haterii aia care, din cand in cand, se aduna in cate-o piata si mai dau jos cate-un guvern. De fapt “Maimarii” fac o gramada de chestii, doar ca nu aflam noi despre ele. Astia nu bat toba, aia din piata acuza, arata cu degetul si blameaza, si de-aici – incurcatura. Niste dobitoci! Ar trebui sa se informeze mai intai…
  Nu ma numar printre fericitii posesori ai unui cont de Facebook si deocamdata, ma tin tare in aceasta directie 🙂 (probabil ca intr-o zi va devein ilegal sa NU ai cont pe Facebook). Pe site, ultima actiune legata de Zambet si Suflet e din Iunie 2015, pe blogul site-ului, echipa Zambet si Suflet ne spune “La Multi Ani”, pe data de 31 Decembrie…2012. Pe blogul tau, ultima referire la Zambet si Suflet cred ca dateaza din 2014… In conditiile astea, n-o sa-mi cer scuze ca nu m-am “informat” inainte de a “blama”. Poate e o problema de vizibilitate… Poate ca mai exista vreo cativa inapoiati fara feisbuc, tuiter, sau alte goange, care au ceva de spus (sau cel putin asta e parerea lor). Sfatul meu pentru ei, pana azi : “Scrieti pe blogul lui Cabral”. Sfatul lui Cabral pe ziua de azi: “Shut the fuck up!”
  Daca tot ai dat cu pumnul in masa, scoate-ma te rog din intunericul in care ma balacesc si invata-ma ce trebuie sa fac (si vorbesc serios, fara urma de ironie!!) daca vreau sa:
  • Merg voluntar la actiunile voastre,
  • Donez bani sau orice altceva pentru cauzele voastre,
  • Aflu si sa ma implic in proiecte actuale si viitoare ale asociatiei voastre.
  Si inca ceva: Nu m-am crezut vreodata mai bun decat altii…
  Daca vei considera ca merit un raspuns la cele de mai sus, il astept…
  Daca nu…sa ai un 2017 asa cum ti-l doresti!
- Cabral Ibacka
  - 06.01.2017
  Tragi concluzii, dar fără să ai informații.
  Arăți cu degetul, crezând că ești mai bun decât alții.
  Acuzi, crezând că ai dreptate.
  Dar… dacă n-ai?
  Ca răspuns la articolul ăsta am primit sprijin pentru trei acțiuni ale Zâmbet și Suflet, asociația noastră. Haine și jucării, voluntari care au venit cu noi și chiar și bani trimiși direct unor copii pe care noi îi ajutăm.
  Dacă nu se înghesuie lumea să bată toba… asta nu înseamnă că toți stau pe margine.
  Nu mai blama. Nu ajută pe nimeni, nici chiar pe cei pe care încerci să-i ajuți.
răspunde-i

Comentariu
Ionut
- 22.12.2016
Si eu, de cate ori pot, ajut. Dar, atunci cand nu pot, incerc sa uit toate nenorocirile, sa uit ca exista si astfel de probleme, pentru ca nu pot altfel. De cate ori ma gandesc la ele, ma apuca groaza si jena ca in loc sa ii ajut, mi-am luat stiu-eu-ce sau ca le-am luat copiilor mei prea multe… Nu cred ca e in regula nici gandirea asta, asa ca inchid ochii, astup urechile, sterg mail-urile de la diverse ONG-uri pana cand pot din nou.
răspunde-i

Comentariu
Elena
- 21.12.2016
Nici un copil nu merita sa fie abandonat, sa nu se simta iubit, sa nu aiba parte de copilarie si de bucuriile ei. Nici un copil nu merita sa fie “pedepsit” cu saracia si cu nepasarea. Nici un copil nu merita sa se intrebe “De ce eu? Eu cu ce am gresit?” Nici un copil nu merita sa fie trist si sa aiba ochii plini de lacrimi cand pofteste o inghetata sau cand isi doreste o nenorocita de minge, dar parintii nu i-o pot lua, pentru ca nu au nici paine pe masa. Nici un copil nu merita parinti care beau pana uita de ei. Nici un copil nu merita sa se simta injosit si marginalizat.
Sta in puterea noastra sa ajutam atunci cand putem. Sa dam o paine din cele 2 pe care le avem, sa nu mai risipim mancarea , sa nu mai aruncam hainele de care ne-am plictisit, sa nu mai strangem saci cu jucariile copiilor nostri ca le pastram amintire. Sta in puterea noastra sa intindem o mana, este suficient sa ne pese.
Sunt mama si stiu ce inseamna lipsurile, dar si sacrificiul. Nu judec, dar nici nu pot sa tac atunci cand vad copii facuti pentru alocatie. Nu tac nici cand vad copii trimisi la cersit in timp ce “parintii” beau banii produsi.
Sunt multe de zis, dar sunt si mai multe de facut. Daca puteti ajuta un copil, nu ezitati. Poate ca voi sunteti viitorul lui.
răspunde-i

Comentariu
georgiana
- 21.12.2016
Din păcate putini reusesc sa privească in afara zonei lor de confort, sa constientizeze cum trăiesc o mare parte dintre copii acestei tari. Pe lângă faptul ca natalitatea e din ce in ce mai mica, avem un procent mare de copii care nu au ce manca, cu ce se imbraca, numai vorbim de dreptul la educatie si sănătate. Sper la mai bine pentru toti.
răspunde-i

Comentariu
Loading...